cred ca poate fi un lucru al naibii de greu sa convietuiesti cu altcineva in afara de propria-ti persoana. nu stiu cum reusesc unii oameni sa traiasca ingraditi permanent de tot felu' de bariere, de la a nu spune ce le trece prin cap , atunci cand le trece, la a nu face ce au chef sa faca, atunci cand au (chef). si am observat ca in principal viata de cuplu este cea mai nasoala ingradire pe care o poti avea, tocmai din cauza ca poate e singura care ar trebui (imperios necesar!) sa-ti dea libertatea de a fi tu.
adica e clar! trebuie sa te controlezi in relatiile profesionale, in relatiile de prietenie, in general in cam toate directiile vietii tale, da' daca si cu omul tau trebuie sa faci la fel, inseamna ca mai esti tu cu adevarat si cu toate bune si toate rele doar in fata oglinzii. si cred ca e f trist sa traiesti asa.
si da. ma gandesc la tine cand scriu toate astea. si le scriu din perspectiva relatiei noastre. si mi-a fost atat de bine toti anii astia sa ma vad in oglinda de fiecare data cand ma uit la tine.. na! c-avem si public! tardiv, dar avem. ;)
Se afișează postările cu eticheta lucruri... Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta lucruri... Afișați toate postările
vineri, 10 aprilie 2009
vineri, 3 aprilie 2009
leapsa copilariei
am preluat leapsa de la revista blogosferei , fara sa mi-o dea nimeni, doar pe considerentul ca m-a cuprins nostalgia copilariei si a vremurilor senine.
so, here it goes:
1. cat de departe esti de copilarie?
foarte departe si foarte aproape in acelasi timp.
2. mai ai prieteni din copilarie?
o, da! cei mai multi si cei mai dragi prieteni ai mei sunt cei din copilarie; viata mea de adult mi-a demonstrat ca sunt aproape incapabila de a lega prietenii adevarate. am spus aproape, da? ;)
3. care sunt cele mai frumoase momente ale copilariei tale?
pisicutza alba de plus pe care mi-a facut-o tata cadou cand am implinit 5 ani. dimineata cand m-am trezit am gasit-o langa mine in pat. si patricia - papusa pe care mi-a cumparat-o cand am implinit 6 ani, care , daca ii scoteai biberonul din gura, plangea, spunea "mama" si apoi radea. dupa o vreme, a tuns-o sora-mea in scari :))). pe patricia, evident.
vacanta la arieseni cu familia. stateam cu sora-mea la plaja in fata vilei in care eram cazati, ma chinuiam fara succes sa deschid o sticla de helas. a reusit sora-mea in schimb, iar asta a provocat o explozie de bucurie din partea mea, culminand cu replica "tzucu-te io pa tine, sorutza mea!", replica care a ramas memorabila in istoria familiei mele.
oreionul sora-mi. doua saptamani de nemers la scoala ea si la gradi eu, timp in care (atunci cand nu se ascundea in camara ca sa manance carnat afumat :))) - total interzis cand ai oreion), sora-mea facea pe calutzu' si ma purta in spate dintr-o parte in alta a casei, iar eu o trageam de coditele impletite si strigam "dii, calutzu'!".
prima mea nota -9. am asteptat-o pe sora-mea cu binoclul in fata blocului (ca s-o vad de departe, nu de alta :))) ), convinsa fiind ca am luat o nota buna. am inteles dupa bataia pe care mi-a administrat-o cu batele de la mos miculas, ca daca pe ea n-o cearta nimeni cand ia nota 9, acelasi lucru nu e valabil si pt mine, motiv pt care, in urmatorii ani, daca luam vreun 9, ii dadeam lui tata carnetul la semnat pe ascuns, ca sa nu ma prinda sora-mea . asta a durat doar pana in cls a Va, cand deja eram mai inalta decat ea si nu ma mai putea bate. :))))
bucataria pe care era mama nevoita sa mi-o improvizeze cand gatea, ca sa fac si eu pe bucatareasa; v-ati ascunselea in pod la totoreni; iernile cu zapada atat de mare incat se oprea circulatia si ma puneam in fata lui tata ca sa-l oblig sa ma ia in brate; urmaritul tramvaielor impreuna cu sora-mea de pe geamul din bucatarie si ghicitul in care dintre ele e mama; etc.
4. cate vise de copil ti-au fost indeplinite?
in afara ca am visat pe rand (si in ordinea asta) sa ma fac soferita de tir, judecatoare, stewardesa, nu-mi amintesc ce altceva am visat copil fiind; iar dintre visele astea nu mi s-a indeplinit nici unul, pe motiv ca la un moment dat le-am inlocuit cu alte vise. m-am apropiat totusi de visul de a fi judecatoare, dar asta cand oricum nu mai era visul meu, ci al alor mei.
as mai putea sa-nsir vreo cateva pagini la intrebarea nr 3 (pt ca toate amintirile copilariei mele sunt frumoase), dar acum, ca sunt om mare, timpul a devenit limitat si ma asteapta niste actiuni de redactat , niste vase de spalat si niste cumparaturi de facut.
dau leapsa mai departe la lucre , dan , victor , si oricui mai vrea s-o faca.
so, here it goes:
1. cat de departe esti de copilarie?
foarte departe si foarte aproape in acelasi timp.
2. mai ai prieteni din copilarie?
o, da! cei mai multi si cei mai dragi prieteni ai mei sunt cei din copilarie; viata mea de adult mi-a demonstrat ca sunt aproape incapabila de a lega prietenii adevarate. am spus aproape, da? ;)
3. care sunt cele mai frumoase momente ale copilariei tale?
pisicutza alba de plus pe care mi-a facut-o tata cadou cand am implinit 5 ani. dimineata cand m-am trezit am gasit-o langa mine in pat. si patricia - papusa pe care mi-a cumparat-o cand am implinit 6 ani, care , daca ii scoteai biberonul din gura, plangea, spunea "mama" si apoi radea. dupa o vreme, a tuns-o sora-mea in scari :))). pe patricia, evident.
vacanta la arieseni cu familia. stateam cu sora-mea la plaja in fata vilei in care eram cazati, ma chinuiam fara succes sa deschid o sticla de helas. a reusit sora-mea in schimb, iar asta a provocat o explozie de bucurie din partea mea, culminand cu replica "tzucu-te io pa tine, sorutza mea!", replica care a ramas memorabila in istoria familiei mele.
oreionul sora-mi. doua saptamani de nemers la scoala ea si la gradi eu, timp in care (atunci cand nu se ascundea in camara ca sa manance carnat afumat :))) - total interzis cand ai oreion), sora-mea facea pe calutzu' si ma purta in spate dintr-o parte in alta a casei, iar eu o trageam de coditele impletite si strigam "dii, calutzu'!".
prima mea nota -9. am asteptat-o pe sora-mea cu binoclul in fata blocului (ca s-o vad de departe, nu de alta :))) ), convinsa fiind ca am luat o nota buna. am inteles dupa bataia pe care mi-a administrat-o cu batele de la mos miculas, ca daca pe ea n-o cearta nimeni cand ia nota 9, acelasi lucru nu e valabil si pt mine, motiv pt care, in urmatorii ani, daca luam vreun 9, ii dadeam lui tata carnetul la semnat pe ascuns, ca sa nu ma prinda sora-mea . asta a durat doar pana in cls a Va, cand deja eram mai inalta decat ea si nu ma mai putea bate. :))))
bucataria pe care era mama nevoita sa mi-o improvizeze cand gatea, ca sa fac si eu pe bucatareasa; v-ati ascunselea in pod la totoreni; iernile cu zapada atat de mare incat se oprea circulatia si ma puneam in fata lui tata ca sa-l oblig sa ma ia in brate; urmaritul tramvaielor impreuna cu sora-mea de pe geamul din bucatarie si ghicitul in care dintre ele e mama; etc.
4. cate vise de copil ti-au fost indeplinite?
in afara ca am visat pe rand (si in ordinea asta) sa ma fac soferita de tir, judecatoare, stewardesa, nu-mi amintesc ce altceva am visat copil fiind; iar dintre visele astea nu mi s-a indeplinit nici unul, pe motiv ca la un moment dat le-am inlocuit cu alte vise. m-am apropiat totusi de visul de a fi judecatoare, dar asta cand oricum nu mai era visul meu, ci al alor mei.
as mai putea sa-nsir vreo cateva pagini la intrebarea nr 3 (pt ca toate amintirile copilariei mele sunt frumoase), dar acum, ca sunt om mare, timpul a devenit limitat si ma asteapta niste actiuni de redactat , niste vase de spalat si niste cumparaturi de facut.
dau leapsa mai departe la lucre , dan , victor , si oricui mai vrea s-o faca.
joi, 2 aprilie 2009
joi
am o stare de super lesin si de apatie totala - naiba stie de ce doar in momentele astea imi vine sa scriu pe blog; cu toate ca mi-am propus de tz-shpe mii de ori sa scriu si eu kestii funny si inteligente, cum imi place sa citesc pe alte bloguri. da' de! daca nu-i de unde... nu-i!
revenind la starea mea de lesin. de cand m-a blestemat una sa ma umplu de bube - si m-am umplut!!!! (de fapt, am avut doar 6 pete :D) - pun toate starile astea nasoale pe seama blestemelor pe care le profereaza dansa la adresa mea. nu de alta, da' am auzit si eu de faza cu recipientele pline cu apa care se pun la inghetat, dupa ce in prealabil se pune pe fiecare cate-o eticheta - pe unul dintre ele un cuvant pozitiv (gen love) , iar pe celalalt un cuvant negativ (gen hate). la final, surpriza (sau nu)! apa cu cuvantul pozitiv se cristalizeaza perfect, totul e intr-o ordine desavarsita, iar apa cu cuvantul negativ se cristalizeaza haotic. de aici , mergand mai departe, am ajuns eu la concluzia ca la fel se intampla si cu mine (dat fiind ca sunt mai mult de 70% apa, adica H2O) : fiecare gand negativ pe care il are cineva la adresa mea, imi face compozitia chimica s-o ia razna :D .
mult mai simplu ar fi sa pun totul pe seama primaverii asteia care ma cam scoate din minti si sa spun ca sufar de astenie de primavara; dar sa simplific lucrurile intr-un asemenea hal ar insemna sa nu mai fiu eu.
mai vroiam sa scriu una, alta - mi-am pierdut insa toate ideile, ca ma bruiaza unii pe messenger.
revenind la starea mea de lesin. de cand m-a blestemat una sa ma umplu de bube - si m-am umplut!!!! (de fapt, am avut doar 6 pete :D) - pun toate starile astea nasoale pe seama blestemelor pe care le profereaza dansa la adresa mea. nu de alta, da' am auzit si eu de faza cu recipientele pline cu apa care se pun la inghetat, dupa ce in prealabil se pune pe fiecare cate-o eticheta - pe unul dintre ele un cuvant pozitiv (gen love) , iar pe celalalt un cuvant negativ (gen hate). la final, surpriza (sau nu)! apa cu cuvantul pozitiv se cristalizeaza perfect, totul e intr-o ordine desavarsita, iar apa cu cuvantul negativ se cristalizeaza haotic. de aici , mergand mai departe, am ajuns eu la concluzia ca la fel se intampla si cu mine (dat fiind ca sunt mai mult de 70% apa, adica H2O) : fiecare gand negativ pe care il are cineva la adresa mea, imi face compozitia chimica s-o ia razna :D .
mult mai simplu ar fi sa pun totul pe seama primaverii asteia care ma cam scoate din minti si sa spun ca sufar de astenie de primavara; dar sa simplific lucrurile intr-un asemenea hal ar insemna sa nu mai fiu eu.
mai vroiam sa scriu una, alta - mi-am pierdut insa toate ideile, ca ma bruiaza unii pe messenger.
luni, 23 martie 2009
joi, 5 martie 2009
de 5 martie :)
cei mai frumosi ghiocei ever. si pe deasupra m-au asteptat azi special pe mine - sunt convinsa :) - in curte la Totoreni, adica aici .
i-am perceput ca pe martisorul pe care nu l-am primit (pt ca anul asta am primit un singur martisor - total neconventional si care de fapt nu a fost martisor; atata doar ca am convenit impreuna cu cel care mi l-a oferit sa-l numim asa) si mai mult de atat: ca pe motivul pt care nu am primit martisor. ar fi palit in fata ghioceilor mei, iar gestul (de fapt banal) de a oferi un martisor si-ar fi pierdut insemnatatea pe care i-am dat-o eu neprimindu-l.
mi s-a confirmat astfel din nou ca nimic nu se intampla fara un motiv. nici macar faptul de a nu primi un martisor atunci cand il astepti. :)
marți, 3 martie 2009
am eliminat blogul lui mircea badea din lista mea de bloguri. atata negativism, rasism, superiorism (bineinteles ca stiu ca nu exista cuvantul "superiorism"; l-am inventat eu acum si inseamna atitudine infatuata a unei persoane in raport cu toti ceilalti) tulbura gandurile mele care se chinuie sa fie happy si mai ales imperturbabile.
in curand o elimin si pe curvette, ca prea devine plictisitoare si prea scrie la cerere - trafic sa fie numa'!
pana la urma am sa-i pastrez doar pe dan si lucre, ca astia doi, oricat m-ar enerva (dan doar, nu lucre) au avantajul ca-i cunosc de mult si ca eu sunt loiala!!!!! (ai auzit, bai matrix?)
dupa 2 ore :o mica rectificare! elimin si blogul lui dan (ca nu e ca si cum l-as fi pastrat in lista mea de bloguri pe motiv ca e lectura mea preferata) si-mi bag picioru-n faza cu loialitatea! na!
in curand o elimin si pe curvette, ca prea devine plictisitoare si prea scrie la cerere - trafic sa fie numa'!
pana la urma am sa-i pastrez doar pe dan si lucre, ca astia doi, oricat m-ar enerva (dan doar, nu lucre) au avantajul ca-i cunosc de mult si ca eu sunt loiala!!!!! (ai auzit, bai matrix?)
dupa 2 ore :o mica rectificare! elimin si blogul lui dan (ca nu e ca si cum l-as fi pastrat in lista mea de bloguri pe motiv ca e lectura mea preferata) si-mi bag picioru-n faza cu loialitatea! na!
duminică, 22 februarie 2009
m-am indragostit de blaga undeva prin liceu, dar ulterior am deprins indeletniciri mai lumesti, asa ca ani buni am uitat sa citesc altceva in afara revistelor de muieri ce se vor bine ancorate in trend. ultimii ani insa - anii mei maturi, sau pseudo-maturi mai degraba; mi-au adus trairi atat de intense, incat m-am intors spasita la ceea ce conteaza cu adevarat.
in urma cu vreo doi ani, cand omul cu care am una dintre foarte putinele relatii neconditionate din viata mea (si singura relatie neconditionata pe care o am si am avut-o vreodata cu un barbat, altul decat tata), mi-a dat sa citesc scrierile lui de tinerete, citindu-le, mi-au venit in minte cateva versuri ale lui blaga pe care atat de mult timp mi le stersesem din memorie. (ciudat modul in care functioneaza memoria. cel mai mic impuls poate sa scoata la lumina lucruri traite si mai ales uitate cu mult timp in urma.) daca vreodata am sa tiparesc scrierile respective - cum de altfel am intentionat de cateva ori; prima pagina va cuprinde acele versuri de blaga - ca un motto; pentru ca releva cu siguranta nu neaparat ideea fundamentala a scrierilor , ci mai degraba ce au desteptat ele in mintea mea :
dati-mi un trup , voi muntilor
de Lucian Blaga
numai pe tine te am, trecatorul meu trup,
si totusi
flori albe si rosii eu nu-ti pun pe frunte si-n plete,
caci lutul tau slab
mi-e prea stramt pentru strasnicul suflet
ce-l port.
in urma cu vreo doi ani, cand omul cu care am una dintre foarte putinele relatii neconditionate din viata mea (si singura relatie neconditionata pe care o am si am avut-o vreodata cu un barbat, altul decat tata), mi-a dat sa citesc scrierile lui de tinerete, citindu-le, mi-au venit in minte cateva versuri ale lui blaga pe care atat de mult timp mi le stersesem din memorie. (ciudat modul in care functioneaza memoria. cel mai mic impuls poate sa scoata la lumina lucruri traite si mai ales uitate cu mult timp in urma.) daca vreodata am sa tiparesc scrierile respective - cum de altfel am intentionat de cateva ori; prima pagina va cuprinde acele versuri de blaga - ca un motto; pentru ca releva cu siguranta nu neaparat ideea fundamentala a scrierilor , ci mai degraba ce au desteptat ele in mintea mea :
dati-mi un trup , voi muntilor
de Lucian Blaga
numai pe tine te am, trecatorul meu trup,
si totusi
flori albe si rosii eu nu-ti pun pe frunte si-n plete,
caci lutul tau slab
mi-e prea stramt pentru strasnicul suflet
ce-l port.
dati-mi un trup,
voi muntilor,
marilor,
dati-mi alt trup sa-mi descarc nebunia
in plin!
pamantule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei naprasnice inimi,
prefa-te-n lacasul furtunilor cari ma strivesc,
fii amfora eului meu indaratnic!
prin cosmos
auzi-s-ar atuncea maretii mei pasi
si-as apare navalnic si liber
cum sunt,
pamantule sfant.
cand as iubi,
mi-as intinde spre cer toate marile
ca niste vanjoase, salbatice brate fierbinti,
spre cer,
sa-l cuprind,
mijlocul sa-i frâng,
sa-i sarut sclipitoarele stele.
cand as uri,
as zdrobi sub picioarele mele de stanca
bieti sori
calatori
şi poate-as zambi.
dar numai pe tine te am, trecatorul meu trup.
vineri, 20 februarie 2009
cica sunt in renovari. a nu se intelege renovari radicale. schimb si eu acolo o usa, doua, pun ceva gresie, schimb niste intrerupatoare si pun altele in plus. alea, alea. bineinteles ca familia-mi participa activ la toate astea, in sensul de a stabili tot si mai ales cum trebuie facut. eu astept cu dureri de cap sa se termine santierul si sa constat in ce masura va fi finalul apropiat de ce-mi planificasem initial.
partea frumoasa la toate astea e ca , golind niste dulapuri, am dat peste cartile copilariei mele. alea care au scapat de a fi daruite de mama altor copii de la alte blocuri. anyway, cartile mele de capatai - ca sa zic asa- si anume cartea cu tonitza si luna in lacul broastelor, s-au pierdut de mult; norocul meu ca mi-au fost citite de atat de multe ori incat le am foarte fresh in memorie. cartea cu tonitza (care evident avea un alt titlu, dar dat fiind ca nu mai avea coperti, am numit-o intotdeauna asa: "cartea cu tonitza") povestea aventurile unui baietel de vreo 7, 8 ani; iar tata mi-a citit-o de cateva ori, pana cand deja stiam pasaje din ea pe de rost. luna in lacul broastelor era o poezioara si pe fiecare pagina - cartonata si desenata - era scrisa cate-o strofa. asta mi-o citea mama si-mi amintesc ca ma distram copios cand broastele se speriau de reflexia lunii in lacul lor si incercau s-o dea afara : "afara din lacul nostru, afara!" dar cea mai cea poveste a fost indubitabil povestea cu ancutza, pe care , timp de vreun an, daca nu chiar mai mult, o inventa tata din mers, pe masura ce-mi povestea; si care nu s-a terminat niciodata, pt ca am crescut si am invatat sa-mi citesc singura povestile.
cu povestile astea am crescut eu. si cu sora-mea la care cand am inceput sa vorbesc si sa cunosc (sau invers) ii spuneam adi (pt ca aveam un vecin pe care-l chema asa si imi imaginam ca pe toti copiii trebuie sa-i cheme la fel) si fara care (tot dupa ce am inceput sa vorbesc si sa cunosc. sau invers.) nu am mai vrut sa stau.nu stiu ce m-a apucat acum sa scriu toate astea; nu prea mai gasesc utilitatatea blogului astuia in ultima vreme si nici motivul pentru care cineva (exceptandu-i eventual pe prietenii mei) ar putea fi interesat sa citeasca ce postez eu aici. atata vreme cat talentul literar imi lipseste cu desavarsire, la fel si ideile inteligente/intersante/nastrusnice; blogul meu ramane un pseudojurnal, dupa cum ii spune si numele.
vineri, 13 februarie 2009
si ultimul post pe ziua de azi - vineri 13 :
http://jocurban.wordpress.com/2009/02/12/fac-cheta/
(si evident, inca ninge :D. ninge non stop de mai bine de 24 de ore; zapada totusi nu e prea mare - s-a incalzit putin intre timp si se cam topeste.)
(si evident, inca ninge :D. ninge non stop de mai bine de 24 de ore; zapada totusi nu e prea mare - s-a incalzit putin intre timp si se cam topeste.)
still vineri 13 si still snowing
check this out :)))) :
[09:37] Da : daca vrei sa iti demonstrez ca sunt dan tre sa iti zic ceva,,,si o sa ma crezi
[09:38] la_: zi-mi
[09:38] la_:
)
[09:38] Da : in veci pururi sa nu ceri de la mine samsung omnia sau al fel de gadget ca rupa pula in el,,,ca nu ti-l dau numa de adreacu sa iti fac in ciuda
[09:38] la_:
)))))))))))00
[09:38] la_: ce tare
[09:37] Da : daca vrei sa iti demonstrez ca sunt dan tre sa iti zic ceva,,,si o sa ma crezi
[09:38] la_: zi-mi
[09:38] la_:
)[09:38] Da : in veci pururi sa nu ceri de la mine samsung omnia sau al fel de gadget ca rupa pula in el,,,ca nu ti-l dau numa de adreacu sa iti fac in ciuda
[09:38] la_:
)))))))))))00[09:38] la_: ce tare
joi, 12 februarie 2009
gand morbid
sunt cativa oameni in viata mea pe care-i iubesc de-adevaratelea si care la randul lor, ma iubesc la fel; lucru care ma face sa-mi ridic urmatoarea problema :
daca la un moment dat as afla ca am o boala incurabila si as vrea sa ma sinucid, dar nu as putea s-o fac fara sa fiu ajutata de cineva, care dintre oamenii astia mai sus mentionati m-ar iubi suficient de mult incat sa ma ajute (si implicit sa traiasca apoi o viata cu constiinta incarcata de nebunia mea); si mai ales, pe care dintre ei i-as iubi eu suficient de putin incat sa le cer asta?
joi, 5 februarie 2009
miercuri, 28 ianuarie 2009
miercuri
de cateva zile in orasul meu frumos, ploua. ploua marunt, rece, ca de sfarsit de toamna. ploua mocaneste. azi parca mai abitir decat zilele trecute. ziua-mi incepe promitator: cobor din taxi direct in balta, ma enervez, injur in gand. norocul meu ca am tocuri, deci nu ma stropesc prea tare. intru intr-un magazin sa-mi iau o umbrela :"nu tinem umbrele". ok, imi iau niste esarfe, macar n-o sa-mi mai scoata tata ochii ca umblu cu "gatul ala belit".
ralu ma asteapta intr-un birt studentesc, stam vreo ora si studiem fetele de 18-19 ani, realizam (din nou si in special eu) ca imbatranim si mai ales ca se vede:
- ralu, e ultima data cand te mai las sa ma cari prin birturi studentesti!
- hai, fata! doar nu te deprimi si pe faza asta!
( "fata" - cum naiba ne-a intrat cuvantul asta in vocabular?! parca am fi doua traseiste care se-mpart pe clienti sau niste neveste de interlopi care se vor doamne cu stil. si clasa.)
plecam.
trec pe langa catedrala catolica, ma intorc din drum si intru. cateva femei in genunchi in fata statuii sf. anton, se roaga pentru vreo minune. nici un cersetor. i-o fi tinut ploaia prin case/canale/adaposturi. ma asez pe o banca si stau o vreme. inteleg din nou cat de gresit e ceea ce-mi doresc si ma rog pentru puterea de a face ce trebuie.- ralu, e ultima data cand te mai las sa ma cari prin birturi studentesti!
- hai, fata! doar nu te deprimi si pe faza asta!
( "fata" - cum naiba ne-a intrat cuvantul asta in vocabular?! parca am fi doua traseiste care se-mpart pe clienti sau niste neveste de interlopi care se vor doamne cu stil. si clasa.)
plecam.
ies. ploua in continuare. oameni grabiti, zgribuliti si incruntati. de unde, frate, atata incrancenare in noi?!
dau cateva telefoane sa rezolv niste chestii: "nu se poate azi, da' maine sigur." de la treburile pe care le pot rezolva azi ma fofilez, in ideea ca si maine e o zi. ma-ntorc acasa (a se citi "birou") cu un taxi in care pute si ma prefac vreo juma' de ora ca lucrez. fara nici un spor insa. e clar: azi am o zi de frecat menta si de introspectie.
sunt pe punctul de a-mi pierde cel mai bun prieten, pt ca prezenta lui in viata mea presupune un prea mare consum nervos, un zbucium continuu , o evocare permanenta a traumelor majore pe care le-am trait si a alegerilor gresite pe care le-am facut.
cu totul altfel imi imaginam la 20 de ani ca va fi viata mea acum.
p.s. la multi ani, C.P.! sa ai viata aia frumoasa la care visezi.
vineri, 23 ianuarie 2009
deci toata lumea are blog!
am dat azi o raita prin blogurile conationale. concluzia : ne place sa ne exprimam! :)))
anyway, ai, n-ai ceva de spus, jap tzac pac, ti-ai tras un blog! me too, me too! :Dsi in multimea de bloguri pe care le-am citit/rasfoit/vizitat azi, am gasit unul - adica UNUL - care mi-a placut : http://jimerino.wordpress.com/ .
ma intreb daca as gasi interesant blogul meu - asta daca n-ar fi al meu si daca as da intamplator peste el pe net.
whatever.ma intreb daca as gasi interesant blogul meu - asta daca n-ar fi al meu si daca as da intamplator peste el pe net.
cititi-l pe jimerino (adica citeste-l) . pare-a fi suficient de zbuciumat (si de fumat) cat sa scrie intersant.
vineri, 26 decembrie 2008
in una din diminetile trecute, pe la ora 4, am vrut sa scriu ceva pe blog , dar pt ca mi-a fost prea lene sa ma ridic din pat, am sa scriu abia acum. mentionez ca ideea pe care am s-o expun mai jos, nu mi-a venit intr-o stare tocmai lucida.
deci, ideea era urmatoarea: fiecare postare pe care-o voi face de acum inainte aici; postare care sa nu fie vreo poezie sau imagine, ci ceva text personal; sa fie scrisa doar intr-o stare...vecina cu betia, ca sa zic asa :D. na...si la momentul cand mi-a venit ideea asta, mi-am si argumentat-o in minte, decat ca acum nu mai stiu cum. esential e ca trebuia sa fie un fel de exercitiu de sinceritate cu mine in primul rand si apoi cu restul lumii. vroiam sa fac si un sondaj (ca am vazut ca se poarta sondajele pe blog:D), in care cele 3 persoane care-mi citesc blogul sa-si exprime pozitia fata de starea in care ar trebui sa fiu atunci cand scriu ceva aici, asa ca am sa fac acum si sondajul asta, cu toate ca nu am sa tin cont de rezultatul lui :)))
cat despre parbrizul ala : dane, te mint! de cativa ani te mint si iti povestesc doar chestiile neesentiale din viata mea, nu cele care intr-adevar m-au marcat/traumatizat. nu stiu de ce fac asta, poate din cauza faptului ca mi-e tot mai greu sa am o discutie normala cu tine, sau poate din cauza ca povestindu-ti lucrurile nesemnificative din viata mea, le dau o importanta pe care de fapt n-o au pt mine, asa ca imi distrag atentia de la toate bullshiturile pe care le traiesc. pe de alta parte nu e tocmai o minciuna, e o omisiune de a-ti spune ce ma apasa si ce traiesc intr-adevar. in plus, omit sa spun kestii (deci oarecum mint) tuturor oamenilor din jurul meu, nu doar tie. punct.
urmeaza sondajul sus mentionat.
de fapt nu urmeaza niciun sondaj, pt ca nu pot sa-l inserez in interiorul postului astuia.
deci, ideea era urmatoarea: fiecare postare pe care-o voi face de acum inainte aici; postare care sa nu fie vreo poezie sau imagine, ci ceva text personal; sa fie scrisa doar intr-o stare...vecina cu betia, ca sa zic asa :D. na...si la momentul cand mi-a venit ideea asta, mi-am si argumentat-o in minte, decat ca acum nu mai stiu cum. esential e ca trebuia sa fie un fel de exercitiu de sinceritate cu mine in primul rand si apoi cu restul lumii. vroiam sa fac si un sondaj (ca am vazut ca se poarta sondajele pe blog:D), in care cele 3 persoane care-mi citesc blogul sa-si exprime pozitia fata de starea in care ar trebui sa fiu atunci cand scriu ceva aici, asa ca am sa fac acum si sondajul asta, cu toate ca nu am sa tin cont de rezultatul lui :)))
cat despre parbrizul ala : dane, te mint! de cativa ani te mint si iti povestesc doar chestiile neesentiale din viata mea, nu cele care intr-adevar m-au marcat/traumatizat. nu stiu de ce fac asta, poate din cauza faptului ca mi-e tot mai greu sa am o discutie normala cu tine, sau poate din cauza ca povestindu-ti lucrurile nesemnificative din viata mea, le dau o importanta pe care de fapt n-o au pt mine, asa ca imi distrag atentia de la toate bullshiturile pe care le traiesc. pe de alta parte nu e tocmai o minciuna, e o omisiune de a-ti spune ce ma apasa si ce traiesc intr-adevar. in plus, omit sa spun kestii (deci oarecum mint) tuturor oamenilor din jurul meu, nu doar tie. punct.
urmeaza sondajul sus mentionat.
de fapt nu urmeaza niciun sondaj, pt ca nu pot sa-l inserez in interiorul postului astuia.
duminică, 21 decembrie 2008
nu mai joc ikariam :D
mi-am dat toate orasele - 4 la numar : DaosDava, DaosDava2, DaosDava3 si DaosDava4 (pe ultimul l-am construit in ultima zi, fapt care aproape m-a facut sa ma razgandesc si sa nu-i mai dau contul meu omului care astepta sa-l preia, ca de! parca as mai fi vrut sa-mi dezvolt si orasul asta). din lipsa de inspiratie pare-se ca le-am pus la toate acelasi nume si le-am numerotat ca nu cumva sa le confund intre ele; si imi dau seama acum ca asa am facut pe toate jocurile online de genul asta. ca evident, am jucat si triburile - cu asta am inceput, m-a tinut vreo doua luni in fata calculatorului; si travian. anyway, pt dacofila din mine (ca am reminiscente din perioada liceului, cand gasisem niste carti despre superioritatea dacilor fata de celelalte popoare si despre imposibiltatea ca dacii sa fi fost practic romanizati) importanta este semnificatia numelui: daos=lupi, dava= cetate/oras, deci Daos Dava = cetatea lupilor.
ingrozitor cum ma pierd in detalii si cate paranteze fac! parca ar fi o scrisoare scrisa in cls a 8a catre oana, plina de paranteze rotunde, paranteze drepte si acolade! (recent mi s-a spus ca scriu matematic. poate la alte ore si in alte stari, pt ca acum cred ca sunt cam incoerenta , iar incoerenta si matematica se cam lovesc cap in cap.)(fuck! inc-o paranteza!) =))
si sa revin la ideea initiala :
mi-am dat toate orasele de pe ikariam, 4 la numar, bla bla bla, unui coleg de alianta, dm1mk nu mai stiu cum, care, dupa ce s-a bucurat ca-i dau orasele, deci de la 10.000 de puncte cat avea, va avea vreo 40.000 si ceva, a avut delicatetea sa-mi spuna ca sunt cam varza orasele mele. n-am avut niciun fel de reactie; in ultima vreme sunt f putine lucrurile care ma scot din sarite. dar si cand ma scoate ceva din sarite de-adevaratelea, se termina cu spart de tot ce prind in mana, spart de usi sau parbrize. well, in conditiile astea, parca ar fi mai bine sa ma scoata din sarite mai multe lucruri, dar nu prea tare, decat f. putine lucruri, dar sa ma duca in pragul nebuniei. exagerez acum; nu chiar in pragul nebuniei.
si faptul ca mi-am dat orasele de pe ikariam m-a cam lasat cu nimic de facut pe net, pt ca si de surfing sunt satula, iar in domeniu profesional n-am nevoie de net pana in ianuarie - vacanta!!! asta deci, imi va da mai mult ghes, ca sa zic asa, de scris pe blog. si de exhibitionism. bine, nu in adevaratul inteles al cuvantului exhibitionism, care, ca sa dau o definitie exacta, inseamna " s. n. 1. mania de a face exhibiţii. 2. impuls morbid de a se manifesta în public prin acte, atitudini sau gesturi indecente. (fr. exhibitionnisme)". cred ca faptul ca am blog si mai mult de atat, ca uneori scriu unele chestii pesronale, denota o oarecare doza de exhibitionism. nu privit neaparat ca ceva indecent, ci mai mult ca un impuls de a expune public ce traiesc/gandesc/simt. uneori poate sa fie apasator sa traiesti o untold story. cum scriam si intr-un post anterior :"there is no greater agony than bearing an untold story inside you." - maya angelou. si ca sa reformulez : there's no greater agony than living an untold story.
intr-o alta ordine de idei, azi am fost cu brasco la carrefour, am mancat la kfc - nu ma mai satur de junk food; am sa ma fac cat o vacutza(ce frumos spun despre mine: vacutza :D. daca era vorba despre vreo alta mancatoare de junk food as fi spus vaca), ne-am cumparat unul altuia atentii de craciun - ca e pe vine.craciunul. apoi am mers acasa - in drum, evident, ne-am oprit undeva sa-mi faca brasco o surpriza; inca o atentie de craciun :D - si ne-am uitat la un super film cu johnny depp si penelope cruz: blow. caz real, povestea unui traficant de droguri al anilor 70-80, care dupa o viata naucitoare, afaceri cu pablo escobar, trafic de droguri cu avionul dintr-un stat in altul, cate 3 ani de stat in libertate, 4 in puscarie, o cam ia razna. asta in timp ce se afla in executarea ultimei pedepse cu puscaria, (doamne, ce limbaj juridic! defect profesional. frumos. deja am si defecte profesionale, de parca nu erau suficiente celelalte) si in timp ce-o astepta zi de zi pe fiica-sa sa vina la el in vizita. super film , recomand cu caldura :D
brasco mi-a spus ca sunt tampita. pe cel mai serios-funny ton: "esti o tampita!", care ne-a facut pe amandoi sa izbucnim in ras. oi fi si tampita din cand in cand probabil.
mi-am dat toate orasele - 4 la numar : DaosDava, DaosDava2, DaosDava3 si DaosDava4 (pe ultimul l-am construit in ultima zi, fapt care aproape m-a facut sa ma razgandesc si sa nu-i mai dau contul meu omului care astepta sa-l preia, ca de! parca as mai fi vrut sa-mi dezvolt si orasul asta). din lipsa de inspiratie pare-se ca le-am pus la toate acelasi nume si le-am numerotat ca nu cumva sa le confund intre ele; si imi dau seama acum ca asa am facut pe toate jocurile online de genul asta. ca evident, am jucat si triburile - cu asta am inceput, m-a tinut vreo doua luni in fata calculatorului; si travian. anyway, pt dacofila din mine (ca am reminiscente din perioada liceului, cand gasisem niste carti despre superioritatea dacilor fata de celelalte popoare si despre imposibiltatea ca dacii sa fi fost practic romanizati) importanta este semnificatia numelui: daos=lupi, dava= cetate/oras, deci Daos Dava = cetatea lupilor.
ingrozitor cum ma pierd in detalii si cate paranteze fac! parca ar fi o scrisoare scrisa in cls a 8a catre oana, plina de paranteze rotunde, paranteze drepte si acolade! (recent mi s-a spus ca scriu matematic. poate la alte ore si in alte stari, pt ca acum cred ca sunt cam incoerenta , iar incoerenta si matematica se cam lovesc cap in cap.)(fuck! inc-o paranteza!) =))
si sa revin la ideea initiala :
mi-am dat toate orasele de pe ikariam, 4 la numar, bla bla bla, unui coleg de alianta, dm1mk nu mai stiu cum, care, dupa ce s-a bucurat ca-i dau orasele, deci de la 10.000 de puncte cat avea, va avea vreo 40.000 si ceva, a avut delicatetea sa-mi spuna ca sunt cam varza orasele mele. n-am avut niciun fel de reactie; in ultima vreme sunt f putine lucrurile care ma scot din sarite. dar si cand ma scoate ceva din sarite de-adevaratelea, se termina cu spart de tot ce prind in mana, spart de usi sau parbrize. well, in conditiile astea, parca ar fi mai bine sa ma scoata din sarite mai multe lucruri, dar nu prea tare, decat f. putine lucruri, dar sa ma duca in pragul nebuniei. exagerez acum; nu chiar in pragul nebuniei.
si faptul ca mi-am dat orasele de pe ikariam m-a cam lasat cu nimic de facut pe net, pt ca si de surfing sunt satula, iar in domeniu profesional n-am nevoie de net pana in ianuarie - vacanta!!! asta deci, imi va da mai mult ghes, ca sa zic asa, de scris pe blog. si de exhibitionism. bine, nu in adevaratul inteles al cuvantului exhibitionism, care, ca sa dau o definitie exacta, inseamna " s. n. 1. mania de a face exhibiţii. 2. impuls morbid de a se manifesta în public prin acte, atitudini sau gesturi indecente. (fr. exhibitionnisme)". cred ca faptul ca am blog si mai mult de atat, ca uneori scriu unele chestii pesronale, denota o oarecare doza de exhibitionism. nu privit neaparat ca ceva indecent, ci mai mult ca un impuls de a expune public ce traiesc/gandesc/simt. uneori poate sa fie apasator sa traiesti o untold story. cum scriam si intr-un post anterior :"there is no greater agony than bearing an untold story inside you." - maya angelou. si ca sa reformulez : there's no greater agony than living an untold story.
intr-o alta ordine de idei, azi am fost cu brasco la carrefour, am mancat la kfc - nu ma mai satur de junk food; am sa ma fac cat o vacutza(ce frumos spun despre mine: vacutza :D. daca era vorba despre vreo alta mancatoare de junk food as fi spus vaca), ne-am cumparat unul altuia atentii de craciun - ca e pe vine.craciunul. apoi am mers acasa - in drum, evident, ne-am oprit undeva sa-mi faca brasco o surpriza; inca o atentie de craciun :D - si ne-am uitat la un super film cu johnny depp si penelope cruz: blow. caz real, povestea unui traficant de droguri al anilor 70-80, care dupa o viata naucitoare, afaceri cu pablo escobar, trafic de droguri cu avionul dintr-un stat in altul, cate 3 ani de stat in libertate, 4 in puscarie, o cam ia razna. asta in timp ce se afla in executarea ultimei pedepse cu puscaria, (doamne, ce limbaj juridic! defect profesional. frumos. deja am si defecte profesionale, de parca nu erau suficiente celelalte) si in timp ce-o astepta zi de zi pe fiica-sa sa vina la el in vizita. super film , recomand cu caldura :D
brasco mi-a spus ca sunt tampita. pe cel mai serios-funny ton: "esti o tampita!", care ne-a facut pe amandoi sa izbucnim in ras. oi fi si tampita din cand in cand probabil.
luni, 1 decembrie 2008
ciudate animale mai suntem noi oamenii.. umblam in haite, ne imbracam cu tot felu' de haine ca sa ne acoperim uratenia, vrem masini scumpe ca sa ne deplasam din punctul x in punctul y; facem shopping la mall- vezi doamne! ; strangem bani - multi, multi bani, daca s-ar putea atat de multi incat sa nu-i putem folosi niciodata; facem politica si fotbal; vrem cariere fulminante, ca sa uitam cat de gol ne e sufletul; vorbim pe messenger ca sa nu fim nevoiti sa ne privim in ochi; ne mintim cu nonsalanta; ne vrem atat de destepti, de frumosi si de devreme acasa, incat mi se apleaca.
in general uit tot ce e adevarat si frumos in viata mea, traiesc intr-un scenariu pe care mi-l inventez in fiecare zi, imi anesteziez frecvent simturile si mai ales sufletul, pt ca unele lucruri sa nu mai doara atat de tare. in unele dimineti insa, ma copleseste curva asta de viata si cu ce are bun. da' nu stiu cum se face, ca diminetile astea sunt tot mai putine, spre deloc, pe zi ce trece.
azi e ziua mea. searbada viata tre' sa am, daca o inchei aberand pe blog.
in general uit tot ce e adevarat si frumos in viata mea, traiesc intr-un scenariu pe care mi-l inventez in fiecare zi, imi anesteziez frecvent simturile si mai ales sufletul, pt ca unele lucruri sa nu mai doara atat de tare. in unele dimineti insa, ma copleseste curva asta de viata si cu ce are bun. da' nu stiu cum se face, ca diminetile astea sunt tot mai putine, spre deloc, pe zi ce trece.
azi e ziua mea. searbada viata tre' sa am, daca o inchei aberand pe blog.
marți, 28 octombrie 2008
ma tot gandesc de-o vreme (mai exact, de cateva zile, de cand mi-am amintit ca am blog) ce sa scriu aici. m-ar tenta sa scriu tot ce-mi trece prin cap, tot ce ma bantuie intr-un fel sau altul - poate mi-ar fi si de folos in vreun fel treaba asta, mi-ar servi pe post de psiho-terapie; insa nu stiu cat de interesant ar fi asta pt eventualii mei cititori. anyway, trebuie sa ma hotarasc daca fac blogul asta pt mine sau pt altii. si cred ca egocentrismul meu va prima :D
m-am hotarat - pt a mia oara - sa ma las de fumat. incerc de-o vreme sa fac treaba asta si am si reusit sa ma las pentru perioade mai lungi sau mai scurte - depinde de nervii acumulati intre timp. de fiecare data insa m-am reapucat fara ca macar sa-mi dau seama cum. motivul pt care vreau sa renunt la tigari este unul strict estetic : nu vreau sa ajung la 50 de ani, dupa vreo 30 si mai bine de ani in care voi fi fumat, sa arat ca o stafida. ce efecte are tutunul asupra organelor mele interne, trece deja pe planul 2 : alea nu se vad! ;)
citesc blogul lui curvette. de fapt, citesc blogul numit http://curvette.wordpress.com/ ; pt ca, cu siguranta pe fata aia o cheama altfel. nu-mi dau seama in ce masura este real (mi-ar place sa cred ca este), in shimb gasesc personajul principal de-a dreptul fascinant. asta nu inseamna ca aspir ca la un moment dat sa am si eu o asemenea viata, din contra, imi doresc ceva f domestic, de-a dreptul banal.
joc ikariam - un joc online, unde iti construiesti orase, le dezvolti, iti faci armata, flota, iti ataci vecinii, le furi resursele, cuceresti alte orase. am 28 de ani si sunt femeie/fata. daca as fi un baiat de 15 ani probabil ar fi ok sa-mi pierd timpul cu jocul asta.
in rest, in ultima vreme risc sa ma robotizez. muncesc tot mai mult, am tot mai putin timp pt mine si pt sufletul meu si pe deasupra sunt pusa (sau ma pun singura, poate e mai corect asa) in cele mai absurde situatii.
nu stiu ce vreau sa fac cu blogul asta. posibil ca maine sa-l si desfiintez. la fel de posibil sa bat campii cu gratie pe aici mult timp de-acum incolo.
m-am hotarat - pt a mia oara - sa ma las de fumat. incerc de-o vreme sa fac treaba asta si am si reusit sa ma las pentru perioade mai lungi sau mai scurte - depinde de nervii acumulati intre timp. de fiecare data insa m-am reapucat fara ca macar sa-mi dau seama cum. motivul pt care vreau sa renunt la tigari este unul strict estetic : nu vreau sa ajung la 50 de ani, dupa vreo 30 si mai bine de ani in care voi fi fumat, sa arat ca o stafida. ce efecte are tutunul asupra organelor mele interne, trece deja pe planul 2 : alea nu se vad! ;)
citesc blogul lui curvette. de fapt, citesc blogul numit http://curvette.wordpress.com/ ; pt ca, cu siguranta pe fata aia o cheama altfel. nu-mi dau seama in ce masura este real (mi-ar place sa cred ca este), in shimb gasesc personajul principal de-a dreptul fascinant. asta nu inseamna ca aspir ca la un moment dat sa am si eu o asemenea viata, din contra, imi doresc ceva f domestic, de-a dreptul banal.
joc ikariam - un joc online, unde iti construiesti orase, le dezvolti, iti faci armata, flota, iti ataci vecinii, le furi resursele, cuceresti alte orase. am 28 de ani si sunt femeie/fata. daca as fi un baiat de 15 ani probabil ar fi ok sa-mi pierd timpul cu jocul asta.
in rest, in ultima vreme risc sa ma robotizez. muncesc tot mai mult, am tot mai putin timp pt mine si pt sufletul meu si pe deasupra sunt pusa (sau ma pun singura, poate e mai corect asa) in cele mai absurde situatii.
nu stiu ce vreau sa fac cu blogul asta. posibil ca maine sa-l si desfiintez. la fel de posibil sa bat campii cu gratie pe aici mult timp de-acum incolo.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)