Voiam sa raman in septembrie
pe plaja pustie si palida,
voiam sa ma-ncarc de cenusa
cocorilor mei nestatornici
si vantul greoi sa-mi adoarma
in plete ca apa-n navoade;
voiam sa-mi aprind intr-o noapte
tigara mai alba ca luna,
si-n jurul meu - nimeni, doar marea
cu forta-i ascunsa si grava;
voiam sa raman in septembrie,
prezenta la trecerea timpului,
cu-o mana in arbori, cu alta-n
nisipul carunt - si sa lunec
odata cu vara in toamna....
Dar mie imi sunt sorocite,
pesemne, plecari mai dramatice.
Mi-e dat sa ma smulg din privelisti
cu sufletul nepregatit,
cum dat mi-e sa plec din iubire
cand inca mai am de iubit....

- de Nina Cassian

in una din diminetile trecute, pe la ora 4, am vrut sa scriu ceva pe blog , dar pt ca mi-a fost prea lene sa ma ridic din pat, am sa scriu abia acum. mentionez ca ideea pe care am s-o expun mai jos, nu mi-a venit intr-o stare tocmai lucida.
deci, ideea era urmatoarea: fiecare postare pe care-o voi face de acum inainte aici; postare care sa nu fie vreo poezie sau imagine, ci ceva text personal; sa fie scrisa doar intr-o stare...vecina cu betia, ca sa zic asa :D. na...si la momentul cand mi-a venit ideea asta, mi-am si argumentat-o in minte, decat ca acum nu mai stiu cum. esential e ca trebuia sa fie un fel de exercitiu de sinceritate cu mine in primul rand si apoi cu restul lumii. vroiam sa fac si un sondaj (ca am vazut ca se poarta sondajele pe blog:D), in care cele 3 persoane care-mi citesc blogul sa-si exprime pozitia fata de starea in care ar trebui sa fiu atunci cand scriu ceva aici, asa ca am sa fac acum si sondajul asta, cu toate ca nu am sa tin cont de rezultatul lui :)))

cat despre parbrizul ala : dane, te mint! de cativa ani te mint si iti povestesc doar chestiile neesentiale din viata mea, nu cele care intr-adevar m-au marcat/traumatizat. nu stiu de ce fac asta, poate din cauza faptului ca mi-e tot mai greu sa am o discutie normala cu tine, sau poate din cauza ca povestindu-ti lucrurile nesemnificative din viata mea, le dau o importanta pe care de fapt n-o au pt mine, asa ca imi distrag atentia de la toate bullshiturile pe care le traiesc. pe de alta parte nu e tocmai o minciuna, e o omisiune de a-ti spune ce ma apasa si ce traiesc intr-adevar. in plus, omit sa spun kestii (deci oarecum mint) tuturor oamenilor din jurul meu, nu doar tie. punct.

urmeaza sondajul sus mentionat.
de fapt nu urmeaza niciun sondaj, pt ca nu pot sa-l inserez in interiorul postului astuia.

Vei plange mult ori vei zambi? de Lucian Blaga

Eu
nu ma caiesc,
c-am adunat in suflet si noroi-
dar ma gandesc la tine.
Cu gheare de lumina
o dimineata-ti va ucide-odata visul,
ca sufletul mi-asa curat,
cum gandul tau il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plange mult atunci ori vei ierta?
Vei plange mult ori vei zambi
de razele acelei dimineti,
in care eu ti-oi zice fara umbra de cainta:
"Nu stii, ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?"

nu mai joc ikariam :D
mi-am dat toate orasele - 4 la numar : DaosDava, DaosDava2, DaosDava3 si DaosDava4 (pe ultimul l-am construit in ultima zi, fapt care aproape m-a facut sa ma razgandesc si sa nu-i mai dau contul meu omului care astepta sa-l preia, ca de! parca as mai fi vrut sa-mi dezvolt si orasul asta). din lipsa de inspiratie pare-se ca le-am pus la toate acelasi nume si le-am numerotat ca nu cumva sa le confund intre ele; si imi dau seama acum ca asa am facut pe toate jocurile online de genul asta. ca evident, am jucat si triburile - cu asta am inceput, m-a tinut vreo doua luni in fata calculatorului; si travian. anyway, pt dacofila din mine (ca am reminiscente din perioada liceului, cand gasisem niste carti despre superioritatea dacilor fata de celelalte popoare si despre imposibiltatea ca dacii sa fi fost practic romanizati) importanta este semnificatia numelui: daos=lupi, dava= cetate/oras, deci Daos Dava = cetatea lupilor.
ingrozitor cum ma pierd in detalii si cate paranteze fac! parca ar fi o scrisoare scrisa in cls a 8a catre oana, plina de paranteze rotunde, paranteze drepte si acolade! (recent mi s-a spus ca scriu matematic. poate la alte ore si in alte stari, pt ca acum cred ca sunt cam incoerenta , iar incoerenta si matematica se cam lovesc cap in cap.)(fuck! inc-o paranteza!) =))
si sa revin la ideea initiala :
mi-am dat toate orasele de pe ikariam, 4 la numar, bla bla bla, unui coleg de alianta, dm1mk nu mai stiu cum, care, dupa ce s-a bucurat ca-i dau orasele, deci de la 10.000 de puncte cat avea, va avea vreo 40.000 si ceva, a avut delicatetea sa-mi spuna ca sunt cam varza orasele mele. n-am avut niciun fel de reactie; in ultima vreme sunt f putine lucrurile care ma scot din sarite. dar si cand ma scoate ceva din sarite de-adevaratelea, se termina cu spart de tot ce prind in mana, spart de usi sau parbrize. well, in conditiile astea, parca ar fi mai bine sa ma scoata din sarite mai multe lucruri, dar nu prea tare, decat f. putine lucruri, dar sa ma duca in pragul nebuniei. exagerez acum; nu chiar in pragul nebuniei.
si faptul ca mi-am dat orasele de pe ikariam m-a cam lasat cu nimic de facut pe net, pt ca si de surfing sunt satula, iar in domeniu profesional n-am nevoie de net pana in ianuarie - vacanta!!! asta deci, imi va da mai mult ghes, ca sa zic asa, de scris pe blog. si de exhibitionism. bine, nu in adevaratul inteles al cuvantului exhibitionism, care, ca sa dau o definitie exacta, inseamna " s. n. 1. mania de a face exhibiţii. 2. impuls morbid de a se manifesta în public prin acte, atitudini sau gesturi indecente. (fr. exhibitionnisme)". cred ca faptul ca am blog si mai mult de atat, ca uneori scriu unele chestii pesronale, denota o oarecare doza de exhibitionism. nu privit neaparat ca ceva indecent, ci mai mult ca un impuls de a expune public ce traiesc/gandesc/simt. uneori poate sa fie apasator sa traiesti o untold story. cum scriam si intr-un post anterior :"there is no greater agony than bearing an untold story inside you." - maya angelou. si ca sa reformulez : there's no greater agony than living an untold story.

intr-o alta ordine de idei, azi am fost cu brasco la carrefour, am mancat la kfc - nu ma mai satur de junk food; am sa ma fac cat o vacutza(ce frumos spun despre mine: vacutza :D. daca era vorba despre vreo alta mancatoare de junk food as fi spus vaca), ne-am cumparat unul altuia atentii de craciun - ca e pe vine.craciunul. apoi am mers acasa - in drum, evident, ne-am oprit undeva sa-mi faca brasco o surpriza; inca o atentie de craciun :D - si ne-am uitat la un super film cu johnny depp si penelope cruz: blow. caz real, povestea unui traficant de droguri al anilor 70-80, care dupa o viata naucitoare, afaceri cu pablo escobar, trafic de droguri cu avionul dintr-un stat in altul, cate 3 ani de stat in libertate, 4 in puscarie, o cam ia razna. asta in timp ce se afla in executarea ultimei pedepse cu puscaria, (doamne, ce limbaj juridic! defect profesional. frumos. deja am si defecte profesionale, de parca nu erau suficiente celelalte) si in timp ce-o astepta zi de zi pe fiica-sa sa vina la el in vizita. super film , recomand cu caldura :D
brasco mi-a spus ca sunt tampita. pe cel mai serios-funny ton: "esti o tampita!", care ne-a facut pe amandoi sa izbucnim in ras. oi fi si tampita din cand in cand probabil.

Poveste sentimentala de Nichita Stanescu

Pe urma ne vedeam din ce in ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Vartejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
imi lasam un genunchi,
iar cotul mi-l infigeam in pamant,
numai ca sa privesc iarba inclinata
de caderea vreunui cuvant,
ca pe sub laba unui leu alergand.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cat te iubeam mai mult, cu atat
repetau, intr-un vartej aproape vazut,
structura materiei, de la inceput.

question and answer :D

Q: Should I have sex on the first date ?
A: YES. Before if possible.

fulgi de zapada , fotografiati de Kenneth G. Libbrecht, cu ajutorul unui fotomicroscop special. - SnowCrystals.com

ciudate animale mai suntem noi oamenii.. umblam in haite, ne imbracam cu tot felu' de haine ca sa ne acoperim uratenia, vrem masini scumpe ca sa ne deplasam din punctul x in punctul y; facem shopping la mall- vezi doamne! ; strangem bani - multi, multi bani, daca s-ar putea atat de multi incat sa nu-i putem folosi niciodata; facem politica si fotbal; vrem cariere fulminante, ca sa uitam cat de gol ne e sufletul; vorbim pe messenger ca sa nu fim nevoiti sa ne privim in ochi; ne mintim cu nonsalanta; ne vrem atat de destepti, de frumosi si de devreme acasa, incat mi se apleaca.
in general uit tot ce e adevarat si frumos in viata mea, traiesc intr-un scenariu pe care mi-l inventez in fiecare zi, imi anesteziez frecvent simturile si mai ales sufletul, pt ca unele lucruri sa nu mai doara atat de tare. in unele dimineti insa, ma copleseste curva asta de viata si cu ce are bun. da' nu stiu cum se face, ca diminetile astea sunt tot mai putine, spre deloc, pe zi ce trece.
azi e ziua mea. searbada viata tre' sa am, daca o inchei aberand pe blog.