"si cei care au fost vazuti dansand , au fost considerati nebuni de catre cei ce nu puteau auzi muzica." - Friedrich Nietzsche

ma tot gandesc de-o vreme (mai exact, de cateva zile, de cand mi-am amintit ca am blog) ce sa scriu aici. m-ar tenta sa scriu tot ce-mi trece prin cap, tot ce ma bantuie intr-un fel sau altul - poate mi-ar fi si de folos in vreun fel treaba asta, mi-ar servi pe post de psiho-terapie; insa nu stiu cat de interesant ar fi asta pt eventualii mei cititori. anyway, trebuie sa ma hotarasc daca fac blogul asta pt mine sau pt altii. si cred ca egocentrismul meu va prima :D
m-am hotarat - pt a mia oara - sa ma las de fumat. incerc de-o vreme sa fac treaba asta si am si reusit sa ma las pentru perioade mai lungi sau mai scurte - depinde de nervii acumulati intre timp. de fiecare data insa m-am reapucat fara ca macar sa-mi dau seama cum. motivul pt care vreau sa renunt la tigari este unul strict estetic : nu vreau sa ajung la 50 de ani, dupa vreo 30 si mai bine de ani in care voi fi fumat, sa arat ca o stafida. ce efecte are tutunul asupra organelor mele interne, trece deja pe planul 2 : alea nu se vad! ;)
citesc blogul lui curvette. de fapt, citesc blogul numit http://curvette.wordpress.com/ ; pt ca, cu siguranta pe fata aia o cheama altfel. nu-mi dau seama in ce masura este real (mi-ar place sa cred ca este), in shimb gasesc personajul principal de-a dreptul fascinant. asta nu inseamna ca aspir ca la un moment dat sa am si eu o asemenea viata, din contra, imi doresc ceva f domestic, de-a dreptul banal.
joc ikariam - un joc online, unde iti construiesti orase, le dezvolti, iti faci armata, flota, iti ataci vecinii, le furi resursele, cuceresti alte orase. am 28 de ani si sunt femeie/fata. daca as fi un baiat de 15 ani probabil ar fi ok sa-mi pierd timpul cu jocul asta.
in rest, in ultima vreme risc sa ma robotizez. muncesc tot mai mult, am tot mai putin timp pt mine si pt sufletul meu si pe deasupra sunt pusa (sau ma pun singura, poate e mai corect asa) in cele mai absurde situatii.
nu stiu ce vreau sa fac cu blogul asta. posibil ca maine sa-l si desfiintez. la fel de posibil sa bat campii cu gratie pe aici mult timp de-acum incolo.

reproducere aproximativa a unei strofe de Nichita Stanescu

as fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei in trecut
cu mortile-i nerepetate.
si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut.