in era atomica de eugen jebeleanu

atatea lucruri fara nici un rost
si cateva cu atat de palid sens
si inima in stramtul adapost

tremurand nestiuta sub cerul imens.

scrisoare de lucian blaga

nu ti-as scrie poate nici acum acest rand,
dar cocosi au cantat de trei ori în noapte –
si-a trebuit sa strig :
doamne, doamne, de cine m-am lepadat ?

sunt mai batran decat tine, Mama,
ci tot asa cum ma stii :
adus putin de umeri
si plecat peste intrebarile lumii.

nu stiu nici azi pentru ce m-ai trimis in lumina.
numai ca sa umblu printre lucruri,
si sa le fac dreptate spunandu-le
care-i mai adevarat si care-i mai frumos ?
mana mi se opreste : e prea putin.
glasul mi se stinge : e prea putin.
de ce m-ai trimis in lumina, Mama,
de ce m-ai trimis ?

trupul meu cade la picioarele tale
greu ca o pasare moarta.

sa nu.. de eugen jebeleanu

sa nu te bucuri, nu, prea mult
de Viata, de acest tumult
care te face sa-ti inchipui
ca nu-i tot una cu nisipu-i
sa nu-ti inchipui … caci asa e:
ea face dintr-o valvataie
cenusa ; din cenusa – vant
si din ce-i vant face-o odaie
fara pereti, fara cuvant.

Antiprimavara de Adrian Paunescu

Ce daca vine primavara
Atata iarna e în noi
Ca martie se poate duce
Cu toti cocorii inapoi
In noi e loc numai de iarna
Vom ingheta sub ultim ger
Orbecaind pe copci de gheata
Ca un stingher spre alt stingher.

Si vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Si cuiburi si-au facut la stresini
Si langa mine nu esti tu
Ninsori mai grave decat moartea
Au fost si sunt si vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Si vin nebuni sa faca schi.

Si ninge pana la prasele
Ninsoarea-mi intra-n trupul tot
Un dans de oameni de zapada
Ce imbratisarea n-o mai pot
La noi e iarna pe vecie
Doi fosti nefericiti amanti
Ia-ti inflorirea, primavara
Si toti cocorii emigranti.

Primavara, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost
Poti sa pleci suntem reci
Iarna ni-i pe veci.

m-am indragostit de blaga undeva prin liceu, dar ulterior am deprins indeletniciri mai lumesti, asa ca ani buni am uitat sa citesc altceva in afara revistelor de muieri ce se vor bine ancorate in trend. ultimii ani insa - anii mei maturi, sau pseudo-maturi mai degraba; mi-au adus trairi atat de intense, incat m-am intors spasita la ceea ce conteaza cu adevarat.
in urma cu vreo doi ani, cand omul cu care am una dintre foarte putinele relatii neconditionate din viata mea (si singura relatie neconditionata pe care o am si am avut-o vreodata cu un barbat, altul decat tata), mi-a dat sa citesc scrierile lui de tinerete, citindu-le, mi-au venit in minte cateva versuri ale lui blaga pe care atat de mult timp mi le stersesem din memorie. (ciudat modul in care functioneaza memoria. cel mai mic impuls poate sa scoata la lumina lucruri traite si mai ales uitate cu mult timp in urma.) daca vreodata am sa tiparesc scrierile respective - cum de altfel am intentionat de cateva ori; prima pagina va cuprinde acele versuri de blaga - ca un motto; pentru ca releva cu siguranta nu neaparat ideea fundamentala a scrierilor , ci mai degraba ce au desteptat ele in mintea mea :

dati-mi un trup , voi muntilor
de Lucian Blaga

numai pe tine te am, trecatorul meu trup,
si totusi
flori albe si rosii eu nu-ti pun pe frunte si-n plete,
caci lutul tau slab
mi-e prea stramt pentru strasnicul suflet
ce-l port.

dati-mi un trup,
voi muntilor,
marilor,
dati-mi alt trup sa-mi descarc nebunia
in plin!
pamantule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei naprasnice inimi,
prefa-te-n lacasul furtunilor cari ma strivesc,
fii amfora eului meu indaratnic!
prin cosmos
auzi-s-ar atuncea maretii mei pasi
si-as apare navalnic si liber
cum sunt,
pamantule sfant.

cand as iubi,
mi-as intinde spre cer toate marile
ca niste vanjoase, salbatice brate fierbinti,
spre cer,
sa-l cuprind,
mijlocul sa-i frâng,
sa-i sarut sclipitoarele stele.

cand as uri,
as zdrobi sub picioarele mele de stanca
bieti sori
calatori
şi poate-as zambi.

dar numai pe tine te am, trecatorul meu trup.

Rugaciune de Eugen Jebeleanu

Tatal nostru carele esti in ceruri
coboara, de esti, pe pamant
si opreste viforul mortii
si fa din casti palarii
si mangaie fetele mortilor
pastrandu-i in viata pe vii
si stai printre noi de ni-esti tata,
din sangele scurs facand vin
si fa din oricare armata
alaiuri civile.

Amin.

Love Compared - Nizar Qabbani

I do not resemble your other lovers, my lady

should another give you a cloud

I give you rain

Should he give you a lantern, I

will give you the moon

Should he give you a branch

I will give you the trees

And if another gives you a ship

I shall give you the journey.

Alta matematica de Nichita Stanescu

Noi stim ca unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o para
nu stim cat face.
Stim ca cinci fara patru fac unu,
dar un nor fara o corabie
nu stim cat face.
Stim, noi stim ca opt
impartit la opt fac unu,
dar un munte impartit la o capra
nu stim cat face.
Stim ca unu plus unu fac doi,
dar eu si cu tine,
nu stim, vai, nu stim cat facem.
...............................
Numai tu si cu mine
inmultiti si impartiti
adunati si scazuti
ramanem aceiasi...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi in inima!

Definiţia ipotezei de Octavian Paler

Şi dacă cerul e până la urmă
nemărginita mare?
Şi dacă luna nu-i decât pământul însuşi
Obrazul nostru pământesc privit în apă?

Voiam sa raman in septembrie
pe plaja pustie si palida,
voiam sa ma-ncarc de cenusa
cocorilor mei nestatornici
si vantul greoi sa-mi adoarma
in plete ca apa-n navoade;
voiam sa-mi aprind intr-o noapte
tigara mai alba ca luna,
si-n jurul meu - nimeni, doar marea
cu forta-i ascunsa si grava;
voiam sa raman in septembrie,
prezenta la trecerea timpului,
cu-o mana in arbori, cu alta-n
nisipul carunt - si sa lunec
odata cu vara in toamna....
Dar mie imi sunt sorocite,
pesemne, plecari mai dramatice.
Mi-e dat sa ma smulg din privelisti
cu sufletul nepregatit,
cum dat mi-e sa plec din iubire
cand inca mai am de iubit....

- de Nina Cassian

Vei plange mult ori vei zambi? de Lucian Blaga

Eu
nu ma caiesc,
c-am adunat in suflet si noroi-
dar ma gandesc la tine.
Cu gheare de lumina
o dimineata-ti va ucide-odata visul,
ca sufletul mi-asa curat,
cum gandul tau il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plange mult atunci ori vei ierta?
Vei plange mult ori vei zambi
de razele acelei dimineti,
in care eu ti-oi zice fara umbra de cainta:
"Nu stii, ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?"

Poveste sentimentala de Nichita Stanescu

Pe urma ne vedeam din ce in ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Vartejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
imi lasam un genunchi,
iar cotul mi-l infigeam in pamant,
numai ca sa privesc iarba inclinata
de caderea vreunui cuvant,
ca pe sub laba unui leu alergand.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cat te iubeam mai mult, cu atat
repetau, intr-un vartej aproape vazut,
structura materiei, de la inceput.

reproducere aproximativa a unei strofe de Nichita Stanescu

as fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei in trecut
cu mortile-i nerepetate.
si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut.

Şi viaţa - Eugen Jebeleanu

Şi viaţa care merge înainte
şi fǎrǎ tine, şi fǎrǎ tine, şi fǎrǎ tine
triumfǎtoare viaţǎ pe ruine,

pe oase şi pe pǎrul tǎu de lunǎ,
pe ceea ce a fost şi nu e,
pe ceea ce coboarǎ, pe ce suie,

pe ceea ce nici nu ştim dacǎ e,
pe ceea ce nici nu ştim dacǎ a fost,
şi cu ce rost, şi cu ce rost, şi cu ce rost

pe ceea ce ai vrea sǎ întorci şi nu se poate,
pe ceea ce-i aproape şi-i departe,
pe ceea ce desparte