dar inca mai ninge, inca mai ninge
cu tine in mine raman inghetat
suava meninge
si somn tulburat
nichita
Se afișează postările cu eticheta nichita stanescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta nichita stanescu. Afișați toate postările
sâmbătă, 27 februarie 2010
luni, 6 aprilie 2009
vineri, 9 ianuarie 2009
Alta matematica de Nichita Stanescu
Noi stim ca unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o para
nu stim cat face.
Stim ca cinci fara patru fac unu,
dar un nor fara o corabie
nu stim cat face.
Stim, noi stim ca opt
impartit la opt fac unu,
dar un munte impartit la o capra
nu stim cat face.
Stim ca unu plus unu fac doi,
dar eu si cu tine,
nu stim, vai, nu stim cat facem.
...............................
Numai tu si cu mine
inmultiti si impartiti
adunati si scazuti
ramanem aceiasi...
Pieri din mintea mea!
Revino-mi in inima!
dar un inorog ori o para
nu stim cat face.
Stim ca cinci fara patru fac unu,
dar un nor fara o corabie
nu stim cat face.
Stim, noi stim ca opt
impartit la opt fac unu,
dar un munte impartit la o capra
nu stim cat face.
Stim ca unu plus unu fac doi,
dar eu si cu tine,
nu stim, vai, nu stim cat facem.
...............................
Numai tu si cu mine
inmultiti si impartiti
adunati si scazuti
ramanem aceiasi...
Pieri din mintea mea!
Revino-mi in inima!
joi, 18 decembrie 2008
Poveste sentimentala de Nichita Stanescu
Pe urma ne vedeam din ce in ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Vartejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
imi lasam un genunchi,
iar cotul mi-l infigeam in pamant,
numai ca sa privesc iarba inclinata
de caderea vreunui cuvant,
ca pe sub laba unui leu alergand.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cat te iubeam mai mult, cu atat
repetau, intr-un vartej aproape vazut,
structura materiei, de la inceput.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Vartejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
imi lasam un genunchi,
iar cotul mi-l infigeam in pamant,
numai ca sa privesc iarba inclinata
de caderea vreunui cuvant,
ca pe sub laba unui leu alergand.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cat te iubeam mai mult, cu atat
repetau, intr-un vartej aproape vazut,
structura materiei, de la inceput.
duminică, 26 octombrie 2008
reproducere aproximativa a unei strofe de Nichita Stanescu
as fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei in trecut
cu mortile-i nerepetate.
si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut.
asa cum tin trupul copilariei in trecut
cu mortile-i nerepetate.
si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)