time for music

m-am indragostit de blaga undeva prin liceu, dar ulterior am deprins indeletniciri mai lumesti, asa ca ani buni am uitat sa citesc altceva in afara revistelor de muieri ce se vor bine ancorate in trend. ultimii ani insa - anii mei maturi, sau pseudo-maturi mai degraba; mi-au adus trairi atat de intense, incat m-am intors spasita la ceea ce conteaza cu adevarat.
in urma cu vreo doi ani, cand omul cu care am una dintre foarte putinele relatii neconditionate din viata mea (si singura relatie neconditionata pe care o am si am avut-o vreodata cu un barbat, altul decat tata), mi-a dat sa citesc scrierile lui de tinerete, citindu-le, mi-au venit in minte cateva versuri ale lui blaga pe care atat de mult timp mi le stersesem din memorie. (ciudat modul in care functioneaza memoria. cel mai mic impuls poate sa scoata la lumina lucruri traite si mai ales uitate cu mult timp in urma.) daca vreodata am sa tiparesc scrierile respective - cum de altfel am intentionat de cateva ori; prima pagina va cuprinde acele versuri de blaga - ca un motto; pentru ca releva cu siguranta nu neaparat ideea fundamentala a scrierilor , ci mai degraba ce au desteptat ele in mintea mea :

dati-mi un trup , voi muntilor
de Lucian Blaga

numai pe tine te am, trecatorul meu trup,
si totusi
flori albe si rosii eu nu-ti pun pe frunte si-n plete,
caci lutul tau slab
mi-e prea stramt pentru strasnicul suflet
ce-l port.

dati-mi un trup,
voi muntilor,
marilor,
dati-mi alt trup sa-mi descarc nebunia
in plin!
pamantule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei naprasnice inimi,
prefa-te-n lacasul furtunilor cari ma strivesc,
fii amfora eului meu indaratnic!
prin cosmos
auzi-s-ar atuncea maretii mei pasi
si-as apare navalnic si liber
cum sunt,
pamantule sfant.

cand as iubi,
mi-as intinde spre cer toate marile
ca niste vanjoase, salbatice brate fierbinti,
spre cer,
sa-l cuprind,
mijlocul sa-i frâng,
sa-i sarut sclipitoarele stele.

cand as uri,
as zdrobi sub picioarele mele de stanca
bieti sori
calatori
şi poate-as zambi.

dar numai pe tine te am, trecatorul meu trup.

idealismul diavolului

diavolul cumpara suflete. este in aceasta indeletnicire a lui o evidenta ramasita de idealism.
de Lucian Blaga

cica sunt in renovari. a nu se intelege renovari radicale. schimb si eu acolo o usa, doua, pun ceva gresie, schimb niste intrerupatoare si pun altele in plus. alea, alea. bineinteles ca familia-mi participa activ la toate astea, in sensul de a stabili tot si mai ales cum trebuie facut. eu astept cu dureri de cap sa se termine santierul si sa constat in ce masura va fi finalul apropiat de ce-mi planificasem initial.

partea frumoasa la toate astea e ca , golind niste dulapuri, am dat peste cartile copilariei mele. alea care au scapat de a fi daruite de mama altor copii de la alte blocuri. anyway, cartile mele de capatai - ca sa zic asa- si anume cartea cu tonitza si luna in lacul broastelor, s-au pierdut de mult; norocul meu ca mi-au fost citite de atat de multe ori incat le am foarte fresh in memorie. cartea cu tonitza (care evident avea un alt titlu, dar dat fiind ca nu mai avea coperti, am numit-o intotdeauna asa: "cartea cu tonitza") povestea aventurile unui baietel de vreo 7, 8 ani; iar tata mi-a citit-o de cateva ori, pana cand deja stiam pasaje din ea pe de rost. luna in lacul broastelor era o poezioara si pe fiecare pagina - cartonata si desenata - era scrisa cate-o strofa. asta mi-o citea mama si-mi amintesc ca ma distram copios cand broastele se speriau de reflexia lunii in lacul lor si incercau s-o dea afara : "afara din lacul nostru, afara!" dar cea mai cea poveste a fost indubitabil povestea cu ancutza, pe care , timp de vreun an, daca nu chiar mai mult, o inventa tata din mers, pe masura ce-mi povestea; si care nu s-a terminat niciodata, pt ca am crescut si am invatat sa-mi citesc singura povestile.

cu povestile astea am crescut eu. si cu sora-mea la care cand am inceput sa vorbesc si sa cunosc (sau invers) ii spuneam adi (pt ca aveam un vecin pe care-l chema asa si imi imaginam ca pe toti copiii trebuie sa-i cheme la fel) si fara care (tot dupa ce am inceput sa vorbesc si sa cunosc. sau invers.) nu am mai vrut sa stau.

nu stiu ce m-a apucat acum sa scriu toate astea; nu prea mai gasesc utilitatatea blogului astuia in ultima vreme si nici motivul pentru care cineva (exceptandu-i eventual pe prietenii mei) ar putea fi interesat sa citeasca ce postez eu aici. atata vreme cat talentul literar imi lipseste cu desavarsire, la fel si ideile inteligente/intersante/nastrusnice; blogul meu ramane un pseudojurnal, dupa cum ii spune si numele.

Destin si schelet.

nu trebuie sa tindem neaparat si intr-adins spre o existenta tragica. natura s-a ingrijit ea insasi sa ne rastigneasca fiinta, carnea si destinul pe-o cruce de oase.
de Lucian Blaga

Amaraciunea oceanului.

raul ar putea sa-si inchipuie ca se revarsa in ocean numai din dorinta sincera si dezinteresata de a-l indulci.
de Lucian Blaga

si ultimul post pe ziua de azi - vineri 13 :

http://jocurban.wordpress.com/2009/02/12/fac-cheta/
(si evident, inca ninge :D. ninge non stop de mai bine de 24 de ore; zapada totusi nu e prea mare - s-a incalzit putin intre timp si se cam topeste.)

still vineri 13 si still snowing

check this out :)))) :
[09:37] Da : daca vrei sa iti demonstrez ca sunt dan tre sa iti zic ceva,,,si o sa ma crezi
[09:38] la_: zi-mi
[09:38] la_: )
[09:38] Da : in veci pururi sa nu ceri de la mine samsung omnia sau al fel de gadget ca rupa pula in el,,,ca nu ti-l dau numa de adreacu sa iti fac in ciuda
[09:38] la_: )))))))))))00
[09:38] la_: ce tare

"and in the end it's not the years in your life that count. it's the life in your years."

- Abraham Lincoln

still snowing

vineri 13 : ninge pe heavy rotation

The Killers - Human
Asculta mai multe audio Muzica »

gand morbid

sunt cativa oameni in viata mea pe care-i iubesc de-adevaratelea si care la randul lor, ma iubesc la fel; lucru care ma face sa-mi ridic urmatoarea problema :

daca la un moment dat as afla ca am o boala incurabila si as vrea sa ma sinucid, dar nu as putea s-o fac fara sa fiu ajutata de cineva, care dintre oamenii astia mai sus mentionati m-ar iubi suficient de mult incat sa ma ajute (si implicit sa traiasca apoi o viata cu constiinta incarcata de nebunia mea); si mai ales, pe care dintre ei i-as iubi eu suficient de putin incat sa le cer asta?

Rugaciune de Eugen Jebeleanu

Tatal nostru carele esti in ceruri
coboara, de esti, pe pamant
si opreste viforul mortii
si fa din casti palarii
si mangaie fetele mortilor
pastrandu-i in viata pe vii
si stai printre noi de ni-esti tata,
din sangele scurs facand vin
si fa din oricare armata
alaiuri civile.

Amin.

close your eyes, clear your heart. and cut the cord.

The Killers - Human
Vezi mai multe video din Muzica »