pe drumul lung de la peste, pasare si maimuta pana la animalul belicos al zilelor noastre, pe drumul acesta lung la capatul caruia speram sa devenim oameni si zei, nu cei "normali" ne-au impins inainte din treapta in treapta. dimpotriva normalii au fost intotdeauna conservatori, preferand zonele sanatatii, si ale lucrului verficat. unei soparle normale, nu i-ar fi trecut nicicand prin minte sa incerce sa zboare. o maimuta normala nu s-ar fi gandit nicicand sa paraseasca adapostul din copaci si sa mearga in doua picioare pe pamant. normalii sunt dupa parerea mea, meniti sa pastreze forma existenta, un mod de viata, o rasa, o specie, s-o protejeze si s-o intareasca pentru a se asigura pe ei insisi. fantastii, in schimb nu se dau inapoi sa faca salturi sa viseze neganditul, pentru ca cine stie, intr-o buna zi, pestele sa devina animal de uscat, iar maimuta - om...
Hermann Hesse "Jocul cu margele de sticla"