in era atomica de eugen jebeleanu

atatea lucruri fara nici un rost
si cateva cu atat de palid sens
si inima in stramtul adapost

tremurand nestiuta sub cerul imens.

cetatea de la siria vazuta din deltaplan. by remus

cred ca poate fi un lucru al naibii de greu sa convietuiesti cu altcineva in afara de propria-ti persoana. nu stiu cum reusesc unii oameni sa traiasca ingraditi permanent de tot felu' de bariere, de la a nu spune ce le trece prin cap , atunci cand le trece, la a nu face ce au chef sa faca, atunci cand au (chef). si am observat ca in principal viata de cuplu este cea mai nasoala ingradire pe care o poti avea, tocmai din cauza ca poate e singura care ar trebui (imperios necesar!) sa-ti dea libertatea de a fi tu.
adica e clar! trebuie sa te controlezi in relatiile profesionale, in relatiile de prietenie, in general in cam toate directiile vietii tale, da' daca si cu omul tau trebuie sa faci la fel, inseamna ca mai esti tu cu adevarat si cu toate bune si toate rele doar in fata oglinzii. si cred ca e f trist sa traiesti asa.
si da. ma gandesc la tine cand scriu toate astea. si le scriu din perspectiva relatiei noastre. si mi-a fost atat de bine toti anii astia sa ma vad in oglinda de fiecare data cand ma uit la tine.. na! c-avem si public! tardiv, dar avem. ;)

nichita aproximativ

numai sangelui meu ii e dor, intr-adevar, de inima mea, cand o paraseste..

scrisoare de lucian blaga

nu ti-as scrie poate nici acum acest rand,
dar cocosi au cantat de trei ori în noapte –
si-a trebuit sa strig :
doamne, doamne, de cine m-am lepadat ?

sunt mai batran decat tine, Mama,
ci tot asa cum ma stii :
adus putin de umeri
si plecat peste intrebarile lumii.

nu stiu nici azi pentru ce m-ai trimis in lumina.
numai ca sa umblu printre lucruri,
si sa le fac dreptate spunandu-le
care-i mai adevarat si care-i mai frumos ?
mana mi se opreste : e prea putin.
glasul mi se stinge : e prea putin.
de ce m-ai trimis in lumina, Mama,
de ce m-ai trimis ?

trupul meu cade la picioarele tale
greu ca o pasare moarta.

leapsa copilariei

am preluat leapsa de la revista blogosferei , fara sa mi-o dea nimeni, doar pe considerentul ca m-a cuprins nostalgia copilariei si a vremurilor senine.
so, here it goes:

1. cat de departe esti de copilarie?
foarte departe si foarte aproape in acelasi timp.

2. mai ai prieteni din copilarie?
o, da! cei mai multi si cei mai dragi prieteni ai mei sunt cei din copilarie; viata mea de adult mi-a demonstrat ca sunt aproape incapabila de a lega prietenii adevarate. am spus aproape, da? ;)

3. care sunt cele mai frumoase momente ale copilariei tale?
pisicutza alba de plus pe care mi-a facut-o tata cadou cand am implinit 5 ani. dimineata cand m-am trezit am gasit-o langa mine in pat. si patricia - papusa pe care mi-a cumparat-o cand am implinit 6 ani, care , daca ii scoteai biberonul din gura, plangea, spunea "mama" si apoi radea. dupa o vreme, a tuns-o sora-mea in scari :))). pe patricia, evident.
vacanta la arieseni cu familia. stateam cu sora-mea la plaja in fata vilei in care eram cazati, ma chinuiam fara succes sa deschid o sticla de helas. a reusit sora-mea in schimb, iar asta a provocat o explozie de bucurie din partea mea, culminand cu replica "tzucu-te io pa tine, sorutza mea!", replica care a ramas memorabila in istoria familiei mele.
oreionul sora-mi. doua saptamani de nemers la scoala ea si la gradi eu, timp in care (atunci cand nu se ascundea in camara ca sa manance carnat afumat :))) - total interzis cand ai oreion), sora-mea facea pe calutzu' si ma purta in spate dintr-o parte in alta a casei, iar eu o trageam de coditele impletite si strigam "dii, calutzu'!".
prima mea nota -9. am asteptat-o pe sora-mea cu binoclul in fata blocului (ca s-o vad de departe, nu de alta :))) ), convinsa fiind ca am luat o nota buna. am inteles dupa bataia pe care mi-a administrat-o cu batele de la mos miculas, ca daca pe ea n-o cearta nimeni cand ia nota 9, acelasi lucru nu e valabil si pt mine, motiv pt care, in urmatorii ani, daca luam vreun 9, ii dadeam lui tata carnetul la semnat pe ascuns, ca sa nu ma prinda sora-mea . asta a durat doar pana in cls a Va, cand deja eram mai inalta decat ea si nu ma mai putea bate. :))))
bucataria pe care era mama nevoita sa mi-o improvizeze cand gatea, ca sa fac si eu pe bucatareasa; v-ati ascunselea in pod la totoreni; iernile cu zapada atat de mare incat se oprea circulatia si ma puneam in fata lui tata ca sa-l oblig sa ma ia in brate; urmaritul tramvaielor impreuna cu sora-mea de pe geamul din bucatarie si ghicitul in care dintre ele e mama; etc.

4. cate vise de copil ti-au fost indeplinite?
in afara ca am visat pe rand (si in ordinea asta) sa ma fac soferita de tir, judecatoare, stewardesa, nu-mi amintesc ce altceva am visat copil fiind; iar dintre visele astea nu mi s-a indeplinit nici unul, pe motiv ca la un moment dat le-am inlocuit cu alte vise. m-am apropiat totusi de visul de a fi judecatoare, dar asta cand oricum nu mai era visul meu, ci al alor mei.

as mai putea sa-nsir vreo cateva pagini la intrebarea nr 3 (pt ca toate amintirile copilariei mele sunt frumoase), dar acum, ca sunt om mare, timpul a devenit limitat si ma asteapta niste actiuni de redactat , niste vase de spalat si niste cumparaturi de facut.

dau leapsa mai departe la lucre , dan , victor , si oricui mai vrea s-o faca.

joi

am o stare de super lesin si de apatie totala - naiba stie de ce doar in momentele astea imi vine sa scriu pe blog; cu toate ca mi-am propus de tz-shpe mii de ori sa scriu si eu kestii funny si inteligente, cum imi place sa citesc pe alte bloguri. da' de! daca nu-i de unde... nu-i!
revenind la starea mea de lesin. de cand m-a blestemat una sa ma umplu de bube - si m-am umplut!!!! (de fapt, am avut doar 6 pete :D) - pun toate starile astea nasoale pe seama blestemelor pe care le profereaza dansa la adresa mea. nu de alta, da' am auzit si eu de faza cu recipientele pline cu apa care se pun la inghetat, dupa ce in prealabil se pune pe fiecare cate-o eticheta - pe unul dintre ele un cuvant pozitiv (gen love) , iar pe celalalt un cuvant negativ (gen hate). la final, surpriza (sau nu)! apa cu cuvantul pozitiv se cristalizeaza perfect, totul e intr-o ordine desavarsita, iar apa cu cuvantul negativ se cristalizeaza haotic. de aici , mergand mai departe, am ajuns eu la concluzia ca la fel se intampla si cu mine (dat fiind ca sunt mai mult de 70% apa, adica H2O) : fiecare gand negativ pe care il are cineva la adresa mea, imi face compozitia chimica s-o ia razna :D .
mult mai simplu ar fi sa pun totul pe seama primaverii asteia care ma cam scoate din minti si sa spun ca sufar de astenie de primavara; dar sa simplific lucrurile intr-un asemenea hal ar insemna sa nu mai fiu eu.

mai vroiam sa scriu una, alta - mi-am pierdut insa toate ideile, ca ma bruiaza unii pe messenger.