fulgi de zapada , fotografiati de Kenneth G. Libbrecht, cu ajutorul unui fotomicroscop special. - SnowCrystals.com

ciudate animale mai suntem noi oamenii.. umblam in haite, ne imbracam cu tot felu' de haine ca sa ne acoperim uratenia, vrem masini scumpe ca sa ne deplasam din punctul x in punctul y; facem shopping la mall- vezi doamne! ; strangem bani - multi, multi bani, daca s-ar putea atat de multi incat sa nu-i putem folosi niciodata; facem politica si fotbal; vrem cariere fulminante, ca sa uitam cat de gol ne e sufletul; vorbim pe messenger ca sa nu fim nevoiti sa ne privim in ochi; ne mintim cu nonsalanta; ne vrem atat de destepti, de frumosi si de devreme acasa, incat mi se apleaca.
in general uit tot ce e adevarat si frumos in viata mea, traiesc intr-un scenariu pe care mi-l inventez in fiecare zi, imi anesteziez frecvent simturile si mai ales sufletul, pt ca unele lucruri sa nu mai doara atat de tare. in unele dimineti insa, ma copleseste curva asta de viata si cu ce are bun. da' nu stiu cum se face, ca diminetile astea sunt tot mai putine, spre deloc, pe zi ce trece.
azi e ziua mea. searbada viata tre' sa am, daca o inchei aberand pe blog.

"There is no greater agony than bearing an untold story inside you." - Maya Angelou

"this is what you shall do : love the earth and sun and the animals, despise reaches, give alms to everyone that asks, stand up for the stupid and crazy, devote your income and labor to others, hate tyrants...have patience and indulgence toward the people, take off your hat to nothing known or unknown or to any man or number of men, go freely with powerful uneducated persons and with the young and with the mothers of families, read these leaves in the open air every season of every year of your life, re examine all you have been told at school or church or any book, dismiss whatever insults your own soul, and your very flesh shall be a great poem and have the reachest fluency not only in its words but in the silent lines of its lips and face and between the lashes of your eyes and in every motion and joint of your body."
-Walt Whitman

"si cei care au fost vazuti dansand , au fost considerati nebuni de catre cei ce nu puteau auzi muzica." - Friedrich Nietzsche

ma tot gandesc de-o vreme (mai exact, de cateva zile, de cand mi-am amintit ca am blog) ce sa scriu aici. m-ar tenta sa scriu tot ce-mi trece prin cap, tot ce ma bantuie intr-un fel sau altul - poate mi-ar fi si de folos in vreun fel treaba asta, mi-ar servi pe post de psiho-terapie; insa nu stiu cat de interesant ar fi asta pt eventualii mei cititori. anyway, trebuie sa ma hotarasc daca fac blogul asta pt mine sau pt altii. si cred ca egocentrismul meu va prima :D
m-am hotarat - pt a mia oara - sa ma las de fumat. incerc de-o vreme sa fac treaba asta si am si reusit sa ma las pentru perioade mai lungi sau mai scurte - depinde de nervii acumulati intre timp. de fiecare data insa m-am reapucat fara ca macar sa-mi dau seama cum. motivul pt care vreau sa renunt la tigari este unul strict estetic : nu vreau sa ajung la 50 de ani, dupa vreo 30 si mai bine de ani in care voi fi fumat, sa arat ca o stafida. ce efecte are tutunul asupra organelor mele interne, trece deja pe planul 2 : alea nu se vad! ;)
citesc blogul lui curvette. de fapt, citesc blogul numit http://curvette.wordpress.com/ ; pt ca, cu siguranta pe fata aia o cheama altfel. nu-mi dau seama in ce masura este real (mi-ar place sa cred ca este), in shimb gasesc personajul principal de-a dreptul fascinant. asta nu inseamna ca aspir ca la un moment dat sa am si eu o asemenea viata, din contra, imi doresc ceva f domestic, de-a dreptul banal.
joc ikariam - un joc online, unde iti construiesti orase, le dezvolti, iti faci armata, flota, iti ataci vecinii, le furi resursele, cuceresti alte orase. am 28 de ani si sunt femeie/fata. daca as fi un baiat de 15 ani probabil ar fi ok sa-mi pierd timpul cu jocul asta.
in rest, in ultima vreme risc sa ma robotizez. muncesc tot mai mult, am tot mai putin timp pt mine si pt sufletul meu si pe deasupra sunt pusa (sau ma pun singura, poate e mai corect asa) in cele mai absurde situatii.
nu stiu ce vreau sa fac cu blogul asta. posibil ca maine sa-l si desfiintez. la fel de posibil sa bat campii cu gratie pe aici mult timp de-acum incolo.

reproducere aproximativa a unei strofe de Nichita Stanescu

as fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei in trecut
cu mortile-i nerepetate.
si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut.