see more Fail Blog

amy mcdonald-run
Asculta mai multe audio Muzica

but i will run until my feet no longer run no more
and i will kiss until my lips no longer feel no more
and i will love until my heart it aches
and i will love until my heart it breaks
and i will love until there's nothing more to live for.

by dan

de citit:
blog impersonal - " nu par a muri. trebuie sa trec prin toate. "

m-am saturat de scris si citit bloguri, de jucat kestii idioate online, de net in general (si eu, acest webjunky care este!); din nou nu mai vad rostul blogului astuia si din nou ma bate gandul sa-l desfiintez (dar poate doar am sa-l las in stand by pana cand revin la sentimente mai bune); inca ma termina nervos primavara-vara asta , sau poate doar singuratatea cu care-mi umplu zilele si noptile, sau toate intrebarile astea care mi se-nvart obsesiv in minte - cum, cand, si mai ales de ce. (cu toate ca cel putin teoretic am inteles prea bine tot. dar totusi. cum, cand si mai ales de ce??)
si timpul asta care trece peste mine degeaba.
si viata pe care atata timp m-am incapatanat sa n-o traiesc.
si cercul care nu s-a inkis niciodata si tot consumul asta inutil de energie.
doar mama mea atat de frumoasa si tatal meu contemplativ. in rest nici o certitudine; doar zbucium si semne de-ntrebare.

cobain's suicide note

fara sa fi fost vreodata fan kurt cobain si fara sa am tendinte suicidale. pur si simplu am dat pe stumbleupon peste cobain's suicide note si am vrut sa share treaba asta:




"To Boddah:

Speaking from the tongue of an experienced simpleton who obviously would rather be an emasculated, infantile complain-ee. This note should be pretty easy to understand.

All the warnings from the punk rock 101 courses over the years, since my first introduction to the, shall we say, ethics involved with independence and the embracement of your community had proven to be very true. I haven't felt the excitement of listening to as well as creating music along with reading and writing for too many years now. I feel guilty beyond words about these things.

For example, when we're backstage and the lights go out and the manic roar of the crowds begin, it doesn't affect me the way in which it did for Freddie Mercury, who seemed to love, relish in the love and adoration from the crowd which is something I totally admire and envy. The fact is, I can't fool you, any one of you. It simply isn't fair to you or me. The worst crime I can think of would be to rip people off by faking it and pretending as if I'm having 100% fun.

Sometimes I feel as if I should have a punch-in time clock before I walk out on stage. I've tried everything within my power to appreciate it (and I do, God, believe me I do, but it's not enough). I appreciate the fact that I and we have affected and entertained a lot of people. It must be one of those narcissists who only appreciate things when they're gone. I'm too sensitive. I need to be slightly numb in order to regain the enthusiasms I once had as a child.

On our last 3 tours, I've had a much better appreciation for all the people I've known personally, and as fans of our music, but I still can't get over the frustration, the guilt and empathy I have for everyone. There's good in all of us and I think I simply love people too much, so much that it makes me feel too fucking sad. The sad little, sensitive, unappreciative, Pisces, Jesus man. Why don't you just enjoy it? I don't know!

I have a goddess of a wife who sweats ambition and empathy and a daughter who reminds me too much of what I used to be, full of love and joy, kissing every person she meets because everyone is good and will do her no harm. And that terrifies me to the point to where I can barely function. I can't stand the thought of Frances becoming the miserable, self-destructive, death rocker that I've become.

I have it good, very good, and I'm grateful, but since the age of seven, I've become hateful towards all humans in general. Only because it seems so easy for people to get along that have empathy. Only because I love and feel sorry for people too much, I guess.

Thank you all from the pit of my burning, nauseous stomach for your letters and concern during the past years. I'm too much of an erratic, moody baby! I don't have the passion anymore, and so remember, it's better to burn out than to fade away.

Peace, love, empathy,

Kurt Cobain

Frances and Courtney, I'll be at your altar.
Please keep going Courtney, for Frances.
For her life, which will be so much happier without me.

I love you, I love you!"

pe drumul lung de la peste, pasare si maimuta pana la animalul belicos al zilelor noastre, pe drumul acesta lung la capatul caruia speram sa devenim oameni si zei, nu cei "normali" ne-au impins inainte din treapta in treapta. dimpotriva normalii au fost intotdeauna conservatori, preferand zonele sanatatii, si ale lucrului verficat. unei soparle normale, nu i-ar fi trecut nicicand prin minte sa incerce sa zboare. o maimuta normala nu s-ar fi gandit nicicand sa paraseasca adapostul din copaci si sa mearga in doua picioare pe pamant. normalii sunt dupa parerea mea, meniti sa pastreze forma existenta, un mod de viata, o rasa, o specie, s-o protejeze si s-o intareasca pentru a se asigura pe ei insisi. fantastii, in schimb nu se dau inapoi sa faca salturi sa viseze neganditul, pentru ca cine stie, intr-o buna zi, pestele sa devina animal de uscat, iar maimuta - om...
Hermann Hesse "Jocul cu margele de sticla"

in era atomica de eugen jebeleanu

atatea lucruri fara nici un rost
si cateva cu atat de palid sens
si inima in stramtul adapost

tremurand nestiuta sub cerul imens.

cetatea de la siria vazuta din deltaplan. by remus

cred ca poate fi un lucru al naibii de greu sa convietuiesti cu altcineva in afara de propria-ti persoana. nu stiu cum reusesc unii oameni sa traiasca ingraditi permanent de tot felu' de bariere, de la a nu spune ce le trece prin cap , atunci cand le trece, la a nu face ce au chef sa faca, atunci cand au (chef). si am observat ca in principal viata de cuplu este cea mai nasoala ingradire pe care o poti avea, tocmai din cauza ca poate e singura care ar trebui (imperios necesar!) sa-ti dea libertatea de a fi tu.
adica e clar! trebuie sa te controlezi in relatiile profesionale, in relatiile de prietenie, in general in cam toate directiile vietii tale, da' daca si cu omul tau trebuie sa faci la fel, inseamna ca mai esti tu cu adevarat si cu toate bune si toate rele doar in fata oglinzii. si cred ca e f trist sa traiesti asa.
si da. ma gandesc la tine cand scriu toate astea. si le scriu din perspectiva relatiei noastre. si mi-a fost atat de bine toti anii astia sa ma vad in oglinda de fiecare data cand ma uit la tine.. na! c-avem si public! tardiv, dar avem. ;)

nichita aproximativ

numai sangelui meu ii e dor, intr-adevar, de inima mea, cand o paraseste..

scrisoare de lucian blaga

nu ti-as scrie poate nici acum acest rand,
dar cocosi au cantat de trei ori în noapte –
si-a trebuit sa strig :
doamne, doamne, de cine m-am lepadat ?

sunt mai batran decat tine, Mama,
ci tot asa cum ma stii :
adus putin de umeri
si plecat peste intrebarile lumii.

nu stiu nici azi pentru ce m-ai trimis in lumina.
numai ca sa umblu printre lucruri,
si sa le fac dreptate spunandu-le
care-i mai adevarat si care-i mai frumos ?
mana mi se opreste : e prea putin.
glasul mi se stinge : e prea putin.
de ce m-ai trimis in lumina, Mama,
de ce m-ai trimis ?

trupul meu cade la picioarele tale
greu ca o pasare moarta.

leapsa copilariei

am preluat leapsa de la revista blogosferei , fara sa mi-o dea nimeni, doar pe considerentul ca m-a cuprins nostalgia copilariei si a vremurilor senine.
so, here it goes:

1. cat de departe esti de copilarie?
foarte departe si foarte aproape in acelasi timp.

2. mai ai prieteni din copilarie?
o, da! cei mai multi si cei mai dragi prieteni ai mei sunt cei din copilarie; viata mea de adult mi-a demonstrat ca sunt aproape incapabila de a lega prietenii adevarate. am spus aproape, da? ;)

3. care sunt cele mai frumoase momente ale copilariei tale?
pisicutza alba de plus pe care mi-a facut-o tata cadou cand am implinit 5 ani. dimineata cand m-am trezit am gasit-o langa mine in pat. si patricia - papusa pe care mi-a cumparat-o cand am implinit 6 ani, care , daca ii scoteai biberonul din gura, plangea, spunea "mama" si apoi radea. dupa o vreme, a tuns-o sora-mea in scari :))). pe patricia, evident.
vacanta la arieseni cu familia. stateam cu sora-mea la plaja in fata vilei in care eram cazati, ma chinuiam fara succes sa deschid o sticla de helas. a reusit sora-mea in schimb, iar asta a provocat o explozie de bucurie din partea mea, culminand cu replica "tzucu-te io pa tine, sorutza mea!", replica care a ramas memorabila in istoria familiei mele.
oreionul sora-mi. doua saptamani de nemers la scoala ea si la gradi eu, timp in care (atunci cand nu se ascundea in camara ca sa manance carnat afumat :))) - total interzis cand ai oreion), sora-mea facea pe calutzu' si ma purta in spate dintr-o parte in alta a casei, iar eu o trageam de coditele impletite si strigam "dii, calutzu'!".
prima mea nota -9. am asteptat-o pe sora-mea cu binoclul in fata blocului (ca s-o vad de departe, nu de alta :))) ), convinsa fiind ca am luat o nota buna. am inteles dupa bataia pe care mi-a administrat-o cu batele de la mos miculas, ca daca pe ea n-o cearta nimeni cand ia nota 9, acelasi lucru nu e valabil si pt mine, motiv pt care, in urmatorii ani, daca luam vreun 9, ii dadeam lui tata carnetul la semnat pe ascuns, ca sa nu ma prinda sora-mea . asta a durat doar pana in cls a Va, cand deja eram mai inalta decat ea si nu ma mai putea bate. :))))
bucataria pe care era mama nevoita sa mi-o improvizeze cand gatea, ca sa fac si eu pe bucatareasa; v-ati ascunselea in pod la totoreni; iernile cu zapada atat de mare incat se oprea circulatia si ma puneam in fata lui tata ca sa-l oblig sa ma ia in brate; urmaritul tramvaielor impreuna cu sora-mea de pe geamul din bucatarie si ghicitul in care dintre ele e mama; etc.

4. cate vise de copil ti-au fost indeplinite?
in afara ca am visat pe rand (si in ordinea asta) sa ma fac soferita de tir, judecatoare, stewardesa, nu-mi amintesc ce altceva am visat copil fiind; iar dintre visele astea nu mi s-a indeplinit nici unul, pe motiv ca la un moment dat le-am inlocuit cu alte vise. m-am apropiat totusi de visul de a fi judecatoare, dar asta cand oricum nu mai era visul meu, ci al alor mei.

as mai putea sa-nsir vreo cateva pagini la intrebarea nr 3 (pt ca toate amintirile copilariei mele sunt frumoase), dar acum, ca sunt om mare, timpul a devenit limitat si ma asteapta niste actiuni de redactat , niste vase de spalat si niste cumparaturi de facut.

dau leapsa mai departe la lucre , dan , victor , si oricui mai vrea s-o faca.

joi

am o stare de super lesin si de apatie totala - naiba stie de ce doar in momentele astea imi vine sa scriu pe blog; cu toate ca mi-am propus de tz-shpe mii de ori sa scriu si eu kestii funny si inteligente, cum imi place sa citesc pe alte bloguri. da' de! daca nu-i de unde... nu-i!
revenind la starea mea de lesin. de cand m-a blestemat una sa ma umplu de bube - si m-am umplut!!!! (de fapt, am avut doar 6 pete :D) - pun toate starile astea nasoale pe seama blestemelor pe care le profereaza dansa la adresa mea. nu de alta, da' am auzit si eu de faza cu recipientele pline cu apa care se pun la inghetat, dupa ce in prealabil se pune pe fiecare cate-o eticheta - pe unul dintre ele un cuvant pozitiv (gen love) , iar pe celalalt un cuvant negativ (gen hate). la final, surpriza (sau nu)! apa cu cuvantul pozitiv se cristalizeaza perfect, totul e intr-o ordine desavarsita, iar apa cu cuvantul negativ se cristalizeaza haotic. de aici , mergand mai departe, am ajuns eu la concluzia ca la fel se intampla si cu mine (dat fiind ca sunt mai mult de 70% apa, adica H2O) : fiecare gand negativ pe care il are cineva la adresa mea, imi face compozitia chimica s-o ia razna :D .
mult mai simplu ar fi sa pun totul pe seama primaverii asteia care ma cam scoate din minti si sa spun ca sufar de astenie de primavara; dar sa simplific lucrurile intr-un asemenea hal ar insemna sa nu mai fiu eu.

mai vroiam sa scriu una, alta - mi-am pierdut insa toate ideile, ca ma bruiaza unii pe messenger.

sa nu.. de eugen jebeleanu

sa nu te bucuri, nu, prea mult
de Viata, de acest tumult
care te face sa-ti inchipui
ca nu-i tot una cu nisipu-i
sa nu-ti inchipui … caci asa e:
ea face dintr-o valvataie
cenusa ; din cenusa – vant
si din ce-i vant face-o odaie
fara pereti, fara cuvant.

acasa = oamenii pe care ii iubesc = oriunde ar fi ei

orasul asta pe care aveam impresia ca-l iubesc si ca mi-e acasa, mi-a devenit dintr-o data strain si parca ma strange. azi, strazile pe care de-atatia ani trec zi de zi, am avut senzatia (stranie) ca le vad pentru prima data.

Antiprimavara de Adrian Paunescu

Ce daca vine primavara
Atata iarna e în noi
Ca martie se poate duce
Cu toti cocorii inapoi
In noi e loc numai de iarna
Vom ingheta sub ultim ger
Orbecaind pe copci de gheata
Ca un stingher spre alt stingher.

Si vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Si cuiburi si-au facut la stresini
Si langa mine nu esti tu
Ninsori mai grave decat moartea
Au fost si sunt si vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Si vin nebuni sa faca schi.

Si ninge pana la prasele
Ninsoarea-mi intra-n trupul tot
Un dans de oameni de zapada
Ce imbratisarea n-o mai pot
La noi e iarna pe vecie
Doi fosti nefericiti amanti
Ia-ti inflorirea, primavara
Si toti cocorii emigranti.

Primavara, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost
Poti sa pleci suntem reci
Iarna ni-i pe veci.

de 5 martie :)

cei mai frumosi ghiocei ever. si pe deasupra m-au asteptat azi special pe mine - sunt convinsa :) - in curte la Totoreni, adica aici .
i-am perceput ca pe martisorul pe care nu l-am primit (pt ca anul asta am primit un singur martisor - total neconventional si care de fapt nu a fost martisor; atata doar ca am convenit impreuna cu cel care mi l-a oferit sa-l numim asa) si mai mult de atat: ca pe motivul pt care nu am primit martisor. ar fi palit in fata ghioceilor mei, iar gestul (de fapt banal) de a oferi un martisor si-ar fi pierdut insemnatatea pe care i-am dat-o eu neprimindu-l.
mi s-a confirmat astfel din nou ca nimic nu se intampla fara un motiv. nici macar faptul de a nu primi un martisor atunci cand il astepti. :)

am eliminat blogul lui mircea badea din lista mea de bloguri. atata negativism, rasism, superiorism (bineinteles ca stiu ca nu exista cuvantul "superiorism"; l-am inventat eu acum si inseamna atitudine infatuata a unei persoane in raport cu toti ceilalti) tulbura gandurile mele care se chinuie sa fie happy si mai ales imperturbabile.
in curand o elimin si pe curvette, ca prea devine plictisitoare si prea scrie la cerere - trafic sa fie numa'!
pana la urma am sa-i pastrez doar pe dan si lucre, ca astia doi, oricat m-ar enerva (dan doar, nu lucre) au avantajul ca-i cunosc de mult si ca eu sunt loiala!!!!! (ai auzit, bai matrix?)



dupa 2 ore :o mica rectificare! elimin si blogul lui dan (ca nu e ca si cum l-as fi pastrat in lista mea de bloguri pe motiv ca e lectura mea preferata) si-mi bag picioru-n faza cu loialitatea! na!

fucking monday!

cat de intens si de frumos simteam fata de un barbat din viata mea pe melodia de mai jos, prin 2004, 2005; si cat de intens traiam cu un altul pe aceeasi melodie o noapte de pasti, la 2 saptamani dupa joi, 29.03.2007, cand toate sentimentele de vinovatie, de ieftin si de penibil erau adunate in sufletul asta al meu..

time for music

m-am indragostit de blaga undeva prin liceu, dar ulterior am deprins indeletniciri mai lumesti, asa ca ani buni am uitat sa citesc altceva in afara revistelor de muieri ce se vor bine ancorate in trend. ultimii ani insa - anii mei maturi, sau pseudo-maturi mai degraba; mi-au adus trairi atat de intense, incat m-am intors spasita la ceea ce conteaza cu adevarat.
in urma cu vreo doi ani, cand omul cu care am una dintre foarte putinele relatii neconditionate din viata mea (si singura relatie neconditionata pe care o am si am avut-o vreodata cu un barbat, altul decat tata), mi-a dat sa citesc scrierile lui de tinerete, citindu-le, mi-au venit in minte cateva versuri ale lui blaga pe care atat de mult timp mi le stersesem din memorie. (ciudat modul in care functioneaza memoria. cel mai mic impuls poate sa scoata la lumina lucruri traite si mai ales uitate cu mult timp in urma.) daca vreodata am sa tiparesc scrierile respective - cum de altfel am intentionat de cateva ori; prima pagina va cuprinde acele versuri de blaga - ca un motto; pentru ca releva cu siguranta nu neaparat ideea fundamentala a scrierilor , ci mai degraba ce au desteptat ele in mintea mea :

dati-mi un trup , voi muntilor
de Lucian Blaga

numai pe tine te am, trecatorul meu trup,
si totusi
flori albe si rosii eu nu-ti pun pe frunte si-n plete,
caci lutul tau slab
mi-e prea stramt pentru strasnicul suflet
ce-l port.

dati-mi un trup,
voi muntilor,
marilor,
dati-mi alt trup sa-mi descarc nebunia
in plin!
pamantule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei naprasnice inimi,
prefa-te-n lacasul furtunilor cari ma strivesc,
fii amfora eului meu indaratnic!
prin cosmos
auzi-s-ar atuncea maretii mei pasi
si-as apare navalnic si liber
cum sunt,
pamantule sfant.

cand as iubi,
mi-as intinde spre cer toate marile
ca niste vanjoase, salbatice brate fierbinti,
spre cer,
sa-l cuprind,
mijlocul sa-i frâng,
sa-i sarut sclipitoarele stele.

cand as uri,
as zdrobi sub picioarele mele de stanca
bieti sori
calatori
şi poate-as zambi.

dar numai pe tine te am, trecatorul meu trup.

idealismul diavolului

diavolul cumpara suflete. este in aceasta indeletnicire a lui o evidenta ramasita de idealism.
de Lucian Blaga

cica sunt in renovari. a nu se intelege renovari radicale. schimb si eu acolo o usa, doua, pun ceva gresie, schimb niste intrerupatoare si pun altele in plus. alea, alea. bineinteles ca familia-mi participa activ la toate astea, in sensul de a stabili tot si mai ales cum trebuie facut. eu astept cu dureri de cap sa se termine santierul si sa constat in ce masura va fi finalul apropiat de ce-mi planificasem initial.

partea frumoasa la toate astea e ca , golind niste dulapuri, am dat peste cartile copilariei mele. alea care au scapat de a fi daruite de mama altor copii de la alte blocuri. anyway, cartile mele de capatai - ca sa zic asa- si anume cartea cu tonitza si luna in lacul broastelor, s-au pierdut de mult; norocul meu ca mi-au fost citite de atat de multe ori incat le am foarte fresh in memorie. cartea cu tonitza (care evident avea un alt titlu, dar dat fiind ca nu mai avea coperti, am numit-o intotdeauna asa: "cartea cu tonitza") povestea aventurile unui baietel de vreo 7, 8 ani; iar tata mi-a citit-o de cateva ori, pana cand deja stiam pasaje din ea pe de rost. luna in lacul broastelor era o poezioara si pe fiecare pagina - cartonata si desenata - era scrisa cate-o strofa. asta mi-o citea mama si-mi amintesc ca ma distram copios cand broastele se speriau de reflexia lunii in lacul lor si incercau s-o dea afara : "afara din lacul nostru, afara!" dar cea mai cea poveste a fost indubitabil povestea cu ancutza, pe care , timp de vreun an, daca nu chiar mai mult, o inventa tata din mers, pe masura ce-mi povestea; si care nu s-a terminat niciodata, pt ca am crescut si am invatat sa-mi citesc singura povestile.

cu povestile astea am crescut eu. si cu sora-mea la care cand am inceput sa vorbesc si sa cunosc (sau invers) ii spuneam adi (pt ca aveam un vecin pe care-l chema asa si imi imaginam ca pe toti copiii trebuie sa-i cheme la fel) si fara care (tot dupa ce am inceput sa vorbesc si sa cunosc. sau invers.) nu am mai vrut sa stau.

nu stiu ce m-a apucat acum sa scriu toate astea; nu prea mai gasesc utilitatatea blogului astuia in ultima vreme si nici motivul pentru care cineva (exceptandu-i eventual pe prietenii mei) ar putea fi interesat sa citeasca ce postez eu aici. atata vreme cat talentul literar imi lipseste cu desavarsire, la fel si ideile inteligente/intersante/nastrusnice; blogul meu ramane un pseudojurnal, dupa cum ii spune si numele.

Destin si schelet.

nu trebuie sa tindem neaparat si intr-adins spre o existenta tragica. natura s-a ingrijit ea insasi sa ne rastigneasca fiinta, carnea si destinul pe-o cruce de oase.
de Lucian Blaga

Amaraciunea oceanului.

raul ar putea sa-si inchipuie ca se revarsa in ocean numai din dorinta sincera si dezinteresata de a-l indulci.
de Lucian Blaga

si ultimul post pe ziua de azi - vineri 13 :

http://jocurban.wordpress.com/2009/02/12/fac-cheta/
(si evident, inca ninge :D. ninge non stop de mai bine de 24 de ore; zapada totusi nu e prea mare - s-a incalzit putin intre timp si se cam topeste.)

still vineri 13 si still snowing

check this out :)))) :
[09:37] Da : daca vrei sa iti demonstrez ca sunt dan tre sa iti zic ceva,,,si o sa ma crezi
[09:38] la_: zi-mi
[09:38] la_: )
[09:38] Da : in veci pururi sa nu ceri de la mine samsung omnia sau al fel de gadget ca rupa pula in el,,,ca nu ti-l dau numa de adreacu sa iti fac in ciuda
[09:38] la_: )))))))))))00
[09:38] la_: ce tare

"and in the end it's not the years in your life that count. it's the life in your years."

- Abraham Lincoln

still snowing

vineri 13 : ninge pe heavy rotation

The Killers - Human
Asculta mai multe audio Muzica »

gand morbid

sunt cativa oameni in viata mea pe care-i iubesc de-adevaratelea si care la randul lor, ma iubesc la fel; lucru care ma face sa-mi ridic urmatoarea problema :

daca la un moment dat as afla ca am o boala incurabila si as vrea sa ma sinucid, dar nu as putea s-o fac fara sa fiu ajutata de cineva, care dintre oamenii astia mai sus mentionati m-ar iubi suficient de mult incat sa ma ajute (si implicit sa traiasca apoi o viata cu constiinta incarcata de nebunia mea); si mai ales, pe care dintre ei i-as iubi eu suficient de putin incat sa le cer asta?

Rugaciune de Eugen Jebeleanu

Tatal nostru carele esti in ceruri
coboara, de esti, pe pamant
si opreste viforul mortii
si fa din casti palarii
si mangaie fetele mortilor
pastrandu-i in viata pe vii
si stai printre noi de ni-esti tata,
din sangele scurs facand vin
si fa din oricare armata
alaiuri civile.

Amin.

close your eyes, clear your heart. and cut the cord.

The Killers - Human
Vezi mai multe video din Muzica »

totoreni; iunie 2005

" sing like no one's listening, love like you've never been hurt, dance like nobody's watching, live like its heaven on earth. " - mark twain

miercuri

de cateva zile in orasul meu frumos, ploua. ploua marunt, rece, ca de sfarsit de toamna. ploua mocaneste. azi parca mai abitir decat zilele trecute. ziua-mi incepe promitator: cobor din taxi direct in balta, ma enervez, injur in gand. norocul meu ca am tocuri, deci nu ma stropesc prea tare. intru intr-un magazin sa-mi iau o umbrela :"nu tinem umbrele". ok, imi iau niste esarfe, macar n-o sa-mi mai scoata tata ochii ca umblu cu "gatul ala belit".

ralu ma asteapta intr-un birt studentesc, stam vreo ora si studiem fetele de 18-19 ani, realizam (din nou si in special eu) ca imbatranim si mai ales ca se vede:
- ralu, e ultima data cand te mai las sa ma cari prin birturi studentesti!
- hai, fata! doar nu te deprimi si pe faza asta!
( "fata" - cum naiba ne-a intrat cuvantul asta in vocabular?! parca am fi doua traseiste care se-mpart pe clienti sau niste neveste de interlopi care se vor doamne cu stil. si clasa.)
plecam.

trec pe langa catedrala catolica, ma intorc din drum si intru. cateva femei in genunchi in fata statuii sf. anton, se roaga pentru vreo minune. nici un cersetor. i-o fi tinut ploaia prin case/canale/adaposturi. ma asez pe o banca si stau o vreme. inteleg din nou cat de gresit e ceea ce-mi doresc si ma rog pentru puterea de a face ce trebuie.
ies. ploua in continuare. oameni grabiti, zgribuliti si incruntati. de unde, frate, atata incrancenare in noi?!
dau cateva telefoane sa rezolv niste chestii: "nu se poate azi, da' maine sigur." de la treburile pe care le pot rezolva azi ma fofilez, in ideea ca si maine e o zi. ma-ntorc acasa (a se citi "birou") cu un taxi in care pute si ma prefac vreo juma' de ora ca lucrez. fara nici un spor insa. e clar: azi am o zi de frecat menta si de introspectie.
sunt pe punctul de a-mi pierde cel mai bun prieten, pt ca prezenta lui in viata mea presupune un prea mare consum nervos, un zbucium continuu , o evocare permanenta a traumelor majore pe care le-am trait si a alegerilor gresite pe care le-am facut.
cu totul altfel imi imaginam la 20 de ani ca va fi viata mea acum.

p.s. la multi ani, C.P.! sa ai viata aia frumoasa la care visezi.

Love Compared - Nizar Qabbani

I do not resemble your other lovers, my lady

should another give you a cloud

I give you rain

Should he give you a lantern, I

will give you the moon

Should he give you a branch

I will give you the trees

And if another gives you a ship

I shall give you the journey.

deci toata lumea are blog!

am dat azi o raita prin blogurile conationale. concluzia : ne place sa ne exprimam! :)))

anyway, ai, n-ai ceva de spus, jap tzac pac, ti-ai tras un blog! me too, me too! :D

si in multimea de bloguri pe care le-am citit/rasfoit/vizitat azi, am gasit unul - adica UNUL - care mi-a placut : http://jimerino.wordpress.com/ .
ma intreb daca as gasi interesant blogul meu - asta daca n-ar fi al meu si daca as da intamplator peste el pe net.

whatever.
cititi-l pe jimerino (adica citeste-l) . pare-a fi suficient de zbuciumat (si de fumat) cat sa scrie intersant.

happy birthday dear oana, happy birthday to you :*

oana draga, in principiu iti dedic tot pop chart-ul vh1 de aseara (ca mi l-a placut foartye tare:D ), dar in special urmatoarele melodii, care nu neaparat se potrivesc cu ziua ta de nastere, da' mi s-au parut mie super tari.
asa ca, du-te vezi ce face gigi ala, vorbeste oleaca cu el - asa, intre doua saratzici - vino inapoi la calc, da boxele la maxim (ca astea sunt dintre melodiile care trebuiesc ascultate la maxim, stii tu ce zic), lay back and relax :)








sa traiesti multi ani fericiti!!!

film de vazut

"the air i breathe" - un film oarecum despre fluturi, dar nu prea. un film despre starea de dependenta reciproca in care ne aflam permanent unii fata de altii; despre cat de tare si definitiv influentam destinele altora si despre cat de tare si definitiv ne este influentat propriul destin de catre ceilalti. despre puterea de a vedea in viitor si despre neputinta de a-l schimba.
un film cu un inceput care te pune pe ganduri vis-a-vis de sentimentele pe care le ai fata de oamenii pt care ai asa ceva : "no emotion, any more than a wave, can long retain its own individual form. " - henry ward beecher. cu alte cuvinte , iubirea mare, imensa, dusa la extrem, pe care azi o simti pt cineva, maine poate sa capete o alta forma, poate sa se transforme in ura, sau si mai rau, in indiferenta.
un film cu un sfarsit care insa iti induce ideea ca iubirea adevarata nu se termina niciodata, isi poate schimba forma, dar nu se sfarseste never ever. cu singura conditie sa fi fost adevarata. subscriu in totalitate , cu atat mai mult cu cat un om drag sufletului meu mi-a spus la un moment dat ca "real love never ends". sorinel :)
un film despre "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus". cu ultimul rege al scotiei, buffy(?) spaima vampirilor, george of the jungle ... andy garcia si kevin bacon (pe ei nu-i pot identifica acum cu nici un personaj pe care l-au jucat vreodata). si altii.

Alta matematica de Nichita Stanescu

Noi stim ca unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o para
nu stim cat face.
Stim ca cinci fara patru fac unu,
dar un nor fara o corabie
nu stim cat face.
Stim, noi stim ca opt
impartit la opt fac unu,
dar un munte impartit la o capra
nu stim cat face.
Stim ca unu plus unu fac doi,
dar eu si cu tine,
nu stim, vai, nu stim cat facem.
...............................
Numai tu si cu mine
inmultiti si impartiti
adunati si scazuti
ramanem aceiasi...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi in inima!

Definiţia ipotezei de Octavian Paler

Şi dacă cerul e până la urmă
nemărginita mare?
Şi dacă luna nu-i decât pământul însuşi
Obrazul nostru pământesc privit în apă?

fresh install - 3 ianuarie 2009